Primul meu scurt metraj, Scene de podea

Anunțuri

Marketing ciobănesc (scenariu)

FADE IN

INT – O SALĂ DE CONFERINȚE

La o masă, stau 4 personaje, în capul mesei fiind șeful de marketing, restul nu au replici. Toți sunt la costum (cămașă și/sau cravată). Intră un cioban (dacă se poate, îmbrăcat cu o vestă și căciulă de lână).

 

Șeful (Ș) (un aer superior)

După cum ați văzut și în prezentare, trebuie să păstrăm un anumit feeling în reclamă, să pară autentică. Dar asta nu înseamnă că ne vom deplasa la vreo stână să facem research, de aceea am invitat aici un cioban autentic din Apuseni. (face un semn cu mâna) Colegi, el este Cocârjan.

Cocârjan (C) (se înclină scurt)

No, bună zâua, domnilor. (vizibil rușinat) Mulțumesc că m-ați invitat aici … azi.

Ș (se ridică în picioare)

Da, da, desigur.(gesticulează o invitație cu mâna) Vrem să aflăm mai multe despre viața de cioban, așa cum o duci mata. Povestește-ne și nouă ce faci toată ziua, dar sari peste detaliile neimportante.

C (zâmbind)

Apoi, io mă trezesc foarti de dimineață pentru că trebuie să le cânt mioarelor mele. Altfel, nu facem nimica.

Ș (încruntat)

Cum adică să le cânți?

C

Apăi, ca la ceasul deșteptător. Îmi iau flautul și cânt, și cânt, și se scoală ele. Câteodată, mai aruncă și cu vreun pantof de-al meu, semn că au petrecut aseară și să nu le deranjez.

Ș

Dar cum vine asta, domnule?! N-am auzit niciodată de oi care petrec.

C

Da, sunt cam petrecărețe. Îmi mai cer câte o litră de vin sau de țuică. Le-am zis să mai lase beutura, că nu-i a bine, dar nu vor să mă asculte.

Ș

Doamne dumnezeule, ați băut ceva înainte. P-asta n-am mai auzit-o. (râsete)

C

Apoi, nu știu cum e prin alte părți, dar așa e la mine la stână.

Ș

Da, da, sigur. (enervat) Vreau totuși să ne aduci și o oaie să îi facem niște poze, s-o filmăm. Dar o vrem pe cea mai frumoasă, cea mai sănătoasă.

C

Am una care e vedeta stânei, dar nu cred că ar fi bine s-o aduc.

Ș

Dar de ce nu, domne?!

Personaj inactiv

Spune-i că o facem vedetă.

C

Păi în primul rând, nu știu ce să-i zic ca să vină. Nu merge cu ;Hai fă, Jenițo, să mergem la oraș;. Și în al doilea rând, dacă-i spun că o sa fie la televizor, o să i se urce la cap. Și așa are aere de starletă.

Ș

Inimaginabil. Dintre toți ciobanii din Apuseni, te-am găsit tocmai pe tine!

C

Auziți, nu vreți mai bine să-l aduc pe câine? Știe să cânte la țambal.

(Ș își pune mâinile în cap și se așează la loc pe scaun)

FADE OUT

Admirație (scenariu)

FADE IN

EXT. ȘI INT.

Două personaje, un tip (D) și o tipă (O), vizitează Budapesta într-un weekend. Nu se cunosc prea bine, totul a fost spontan. Tipa e îndrăgostită, el nu prea. Fiecare are câte un ghiozdan.

Locații care nu trebuiesc puse în scenă, sunt necesare doar o masă și scaune.

 

O (singură, uitându-se în zare)

Și totul a început așa de frumos, cum nu speram că o să fie în lumea asta. Lumea asta reală …

(intră D)

D

Hei, auzi, cred că ești drăguță, nu vrei să vii un weekend cu mine în Budapesta? (zâmbind curtenitor)

O (debordând)

Da, desigur! Când? Acum? Hai!

D

Hai, că pierdem trenul!

(iau ghiozdanele de jos, alergă amândoi şi se aşează pe băncuţă, pun ghiozdanele jos)

D (se uită pe geam, departe de O)

Ador să merg cu trenul. Starea asta de libertate … nimic nu se compară.

O (holbăndu-se la el și zâmbind larg)

Da, și mie …

(iau ghiozdanele, alergă amândoi departe de masă)

D (uitându-se în sus, admirând clădiri)

Ah, ce arhitectură magnifică și .. și melancolică are Budapesta. Ce îmbinare de stiluri … Superb!

O (holbându-se la el, dar un pic tristă)

Da, clădiri …

(se așează la masă, pun ghiozdanele jos, mâncând)

D (făcând sunete de satisfacție culinară)

Dumnezeule, ce divin e gulașul ăsta. Explozie de gust!

O (stând cu mâinile în poală)

Da, gusturi …

(D se culcă pe masă cu ghiozdanul sub cap, O rămâne pe banchetă, cu spatele la el)

O (uitându-se în zare)

Ei, uită-ne aici, în drum spre casă. Tu dormi în cușetă și eu stau și mă uit pe geam. De aș putea să dorm, dar nici vorbă. Tot ce am în cap acum e felul tău de a admira tot. Clădiri, gulaș … pe mine. Dar atât. Nici măcar o atingere. O fremătare. Înțeleg să admiri lucrurile, dar de ce persoanele? Nu ar merita ei mai degrabă altceva? Admirația asta, e născută în Purgatoriu. Aș vrea să am un pic de curaj și să mpă urc lângă tine și să dormim așa până ajungem acasă. Ce-o să se întâmple când ajungem?

(trenul ajunge, își iau bagajele și coboară)

D (zâmbind)

Ei, am ajuns și înapoi acasă. (dă să plece, O îi pune o mână pe umăr și se întoarce)

O (șovăind)

Și … și acum ce facem? Mergem la tine? Mergem la mine?

D

Eu mă duc la mine. Singur.

O

Dar nu înteleg. De ce?

D (filosofic)

Admirația se ține minte.

(D iese, O rămâne singură)

O (tristă)

Și acum, nu te-am mai văzut de ceva timp și … nici acum nu știu ce dracu ai vrut să zici.

FADE OUT

Vulgaritate underground (scenariu)

FADE IN

EXT.LÂNGĂ UN ZID – ZIUA

Două personaje, un tip (A) și o tipă (C), îmbrăcați cam gangsta, măzgălind zidul cu vopsea.

 

A (agitat)

Haha, coaie, ce zi mișto să dăm tag-uri pe pereți. Trage și tu de șase, că n-am chef de amendă. (uitându-se în jur)

C (calmă)

Stai mă calm. Și nu-mi zice coaie, că n-am. Taci și termină ca să o tulim mai repede, am chef de o bere.

A

Eh hai, întotdeauna ai fost unul dintre băieți. (hlizindu-se) Fii antenă, eu am terminat. (expunând capodopera) Eu zic că e cea mai bună lucrare a mea. (hlizindu-se din nou)

C (holbându-se)

Frate, ce dracu îndrugi acolo? Ai scris doar PULĂ. Simplu. Negru pe alb. Câteodată mă întreb dacă nu ești puțin autist.

A (cu mâinile pe șolduri)

Bă mă lași? Tu ce ai scris, Picasso? YOU ARE ALL JUST DIAL TONES. Ce dracu înseamnă asta?

C (plictisită)

Sunt ca tine, mă. Niște tonuri de apel. Șterși. Fără viziune!

A

Mă, ejnebun? Uite unde era filosoafa. Tu ai impresia că ăștia o să înțeleagă?

C (îngrozită și recalcitrantă)

Sper că da! Sper că o să citească unu din ăștia și poate o să stea așa, să se gândească ce înseamnă. Și poate își dă seama ce am vrut să zic și poate, dar zic POATE! (ridicând glasul) o să decidă să schimbe ceva în viața lui. Și tot așa. Așa încep revoluțiile de gîndire, îți zic eu.

A

Femeie, ce ai? Ești la menstruație? Idioții ăștia habar n-au pe ce lume trăiesc. Îți spun eu, ignoranța e o binecuvântare. Nici o revoluție n-a pornit cu ceva scris în vopsea pe un amărât de perete. Revino la realitate!

C (tristă)

Presupun că ai dreptate. Câteodată nu știu de ce mă mai chinui. Un om nu poate schimba nimic …

A

Eh hai acum, nu fii tristă. Hai să bem berea aia și să-i lăsăm în plata lor de ignoranți.

C (agitată)

Stai, trebuie să-l modific.

(trage un X mare și scrie ceva lângă)

A

Interesant. Acum ce ai scris?

C (zâmbind larg)

SUNTEȚI NIȘTE PULI!

FADE OUT

Scene de podea (scenariu)

FADE IN

 

INT. O PODEA – ZIUA

 

Două personaje, de sex feminin, una stând jos și alta în picioare. Amândouă reprezintă bucăți de scrum venite dintr-o țigară.

Locație: o podea obișnuită, gresie verde.

 

Bmică

Nu! Nu accept așa ceva.

Bmare

Dar trebuie, surioară dragă. Toată lumea se uită la noi. Trebuie să rostești cuvintele sfinte și să te mântuiești.

Bmică

Nu, refuz așa ceva! Sunteți niște netoți.

Bmare

Ei, hai, câteodată mă gândesc că ai fost creată doar pentru a împrăștia injurii.

Bmică

N-am fost creată, am fost făcută.

Bmare

Asta-i doar diferență de semantică, surioară dragă.

Bmică

Doar? E o diferență de la masă la podea. (strâmbându-se) Surioară dragă!

Bmare

Poți să mă iei peste picior cât vrei, cu toate că mă doare. Dar trebuie să te rogi!

Bmică

Nu, nu mă voi închina niciodată Sfintei Scrumiere. Este absurd și foarte, foarte irațional. (luă o gură imensă de aer)

Bmare

Dar soră, de acolo venim. Acolo am fost create prin focul sfânt și aduse pe această podea lumească pentru a fi reintegrate în absolut la întoarcere țigaretei superioare.

Bmică

A luat-o razna! (ca pentru sine) Ce face scrumiera aia sfântă? Sau focul? De ce nu înțelegi că țigara nu se va întoarce? Am fost aruncate, de către acel cineva care ne-a creat și trebuie să acceptăm asta.

Bmare

Blasfemie! Cum poți zice asta? Scrum din scrumul meu! N-ai absolut nicio dovadă și totuși vorbești ca să te afli în treabă. Toți de pe podeaua asta vorbesc despre tine, cea care nu crede în Sfânta Treime. Mă faci de rușine. (aproape plângând)

Bmică

Nu-mi pasă. Nu voi crede niciodată fără dovezi și nu mă interesează părerile altora. (punându-și mâinile în piept)

Bmare

Dar … (se uită în jur) Ce se aude? Ce-i vuietul ăla infernal? (pune mâna la urechi)

Bmică

Ha! Vine aspiratorul. Acum vedem cine are dreptate și cine nu!

FADE OUT

Din afară, înăuntru (scenariu)

FADE IN

EXT. UN CORT – ZIUA

Un personaj în cort, B, proaspăt trezit, părul vâlvoi, 20 – 25 de ani, îmbrăcat cu un tricou și pantaloni scurți. Irascibil.

Trei personaje nevăzute, apar doar ca voci. Doi băieți și o fată.

Locație: un cort simplu, mic. Un ghiozdan într-un colț, un sac de dormit nefăcut, câteva tricouri aruncate.

 

Vocea 1

Hei, tipule, te-ai trezit?

B

(clipind des și scărpinându-și părul)

Da, mă, m-am trezit. Ce dracu vrei?

Vocea 2 (fata)

Cineva nu și-a băut cafeaua! Hai mă, supărici, hopa mare.

Vocea 3

Da, hai să mâncăm că începe petrecerea fără noi. (foșnete) Hai că am găsit și camera, să mergem la distracție!

B

Luați-o voi înainte că o să vin și eu cât pot de repede. Nu pot chiar acum! (dă din cap în semn de dezamăgire)

(pentru sine) Ce dracu văd aștia numai distracție peste tot? Nu semai satură. (își puse mâinile pe frunte)

Vocea 1

Nuuuu! Așa faci întotdeauna, spui să o luăm noi înainte și tu nu mai vii. Te îmbraci acum, ieși din cort și mergem toți la chef.

Vocea 2

Da, exact. Am venit împreună, stăm împreună. M-am cam săturat de atitudinea ta antisocială.

B

Nu e antisocială. Vreau doar câteva momente de singurătate. Am venit cu voi aici să ne distrăm, dar nu pot să-mi petrec fiecare moment de veghe cu voi.

Vocea 3

Hai frate. Toți care au venit aici exact asta fac, stau cu prietenii, se distrează. De ce trebuie să fii tu altfel, mai cu moț?

B

Mai scutește-mă cu discursurile tale stupide. Nu e vina mea că restul de idioți de aici n-au pic de identitate. Nu mă identific prin relații, ci prin mine însumi.

Vocea 2

Dumnezeule, nici măcar n-ai băut și te-ai pus cu curu pe filosofie. Te gâdilă pe tine cerebelul când te crezi outsider. Dar cum ești într-un grup, brusc te enunți ca un tip de treabă.

Vocea 1

Cine poartă pe cine? Tu porți masca sau socialitatea te poartă pe tine?

B (oftând)

Nu-mi serviți mie porcăriile astea retorice. Vorbiți doar în cimilituri. Outsider-ul are rolul lui. Definește grupul.

Vocea 3

Ha! Nonsensuri iar. Acum ne servești tu filosofie de masă: excepția întărește regula. Mai mult nu poți?

B (zâmbind sarcastic)

O  provocare? Nu credeam că aveți curajul. Outsider-ul întărește convențiile grupului, dovedește că fac ceva corect și se simt mai atrași de regulile de bază care au pus bazele comunității. Insider-ul se uită și zice: uite ce ciudat, preferă să fie singur, în loc să aparțină.

Vocea 2

Și ce e așa de rău în a aparține de ceva? Omul e animal social, însăși genele ne zic că avem un gol pe care trebuie să-l umplem cu interacții sociale.

B

Dar asta nu implică automat și aparteneța la un grup.

Vocea 1

Nu, dar în schimb implică o continuitate și un angajament nescris față de alte persoane.

Vocea 3

Sau încerci să ne spui că ai anumite probleme în a te lega social de semenii tăi?

B (privind în zare)

Poate că asta spun. Și ce-i cu asta? Ce-i așa de magnific în relațiile interumane? Din asta se nasc majoritatea dramelor personale. Și majoritatea telenovelelor. (un râs scurt, nazal)

Vocea 1

Biologia te obligă, prietene.

Vocea 3

Liberul arbitru te lasă să-ți alegi grupul doar pe baza unor frivolități, cum ar fi culoarea ochilor. Cum ar fi un grup format din indivizi cu ochii albaștrii?

Vocea 2

(râs isteric) Un grup bazat pe o mutație genetică neimportantă. Genial!

B (plictisit)

Ați deviat de la subiect. Nevoile biologice nu sunt importante. Nu suntem oare ființe cu rațiune?

Vocea 1

Nu am deviat nici măcar un centimetru, amice.

Vocea 2

Ai impresia că omul se ghidează după rațiune și gândurile conștiente? Ești mai prost decât credeam.

Vocea 1

Suntem sclavii propriului ADN. O știi și tu, poate mai bine ca noi, n-are rost să te amăgești.

Vocea 3

Un lucru e să nu vrei să aparții și cu totul altul să nu îți găsești locul.

B

Sună un pic romantic asta. Eternul neliniștit.

Vocea 2

Romantic, pe dracu. Revino la realitatea asta, și rolul de outsider e un rol de insider, doar că ai alte reguli.

Vocea 3

Și alte îndatoriri, desigur. Trebuie să împingi limita regulilor, să le întinzi. Pe unele să le faci mai maleabile.

Vocea 1

Pe altele să le distrugi complet. Sau să faci altele noi. Ai puterea de a modifica natura grupului.

Vocea 2

Poate că d-aia outsiderii au fost întotdeauna cei mai susceptibili la esența puterii și a coruptabilității ei.

B

Și de regulă, fiecare a abuzat de ea. A schimbat regulile ca să-i servească propriilor interese. Mărind grupul totodată. În cât timp ajunge un grup doar un mijloc de a asupri?

Vocea 1

Ehe, vezi tu, aici intervin insideri cu accese de outsideri, ei mențin status quo-ul.

Vocea 2

Toată discuția asta mi-a făcut poftă de o bere.

Vocea 3

Sau de tequilla.

B

Luați-o înainte. Trebuie să stabilesc prima conveție pe ziua de azi, să-mi pun pantaloni.

 

FADE OUT

Dumnezeire capitonată (scenariu)

FADE IN

INT. O CAMERĂ – ZIUA

un personaj, Mick, 20 – 25 de ani, îmbrăcat într-o cămașă de forță albă, părul răvășit

locație: cameră mică, capitonată, de culoare albă, o fereastră mică pe un perete, o ușa masivă de fier pe peretele opus.

 

MICK1

(țipă)  Există Dumnezeu?

PACIENT

(înfundat) Jeleul ăsta n-are gust! Aaaaaa!

(Mick se uită în stânga și în dreapta)

MICK2

(ton superior) Da, normal că există.

MICK1

Unde? Arată-l și mie, că eu nu-l văd. Arată-l că vreau și eu să-i cer ceva. (slugarnic) Da, ai ghicit, vreau să-i cer libertate. (privirea la mijlocul peretelui, pierdut în zare)

MICK2

(ton megalomaniac) Muritor nătâng, uite-l chiar acolo. Stă într-o cameră capitonată, prins într-o cămașă cu mânecile legate la spate. E pierdut oare Dumnezeul tău?

MICK1

Mă crezi prost? Nu se poate să fiu eu Dumnezeu. Sunt doar un muritor, prins între acești doi pereți de către alți muritori. (arată cu bărbia spre ușă) M-au absolvit de orice judecată și m-au aruncat aici. Orice putere aveam, s-a dus, răpită de moliciunea acestor pereți. (privirea în jos, stând în genunchi)

MICK2

(privirea în zare, ton de milă) Muritor desolat, puterea ta nu constă în aprobarea semenilor tăi, ci în gândirea ta. Înalță trepte imaginare și scapă de aici.

MICK1

Asta nu e libertate, asta e doar amăgire. Ce rost are asta, dacă nu pot să alerg pe dealuri și să beau dulcea apă a munților?

 MICK2

Muritor amăgit, ceea despre ce vorbești tu nu este libertatea care contează. Poți să alergi doar cât te țin picioarele, poți să bei atâta apă cât te duce stomacul, dar imaginația te poartă spre văzduhuri neumblate de nimeni.

MICK1

Deci, tu vrei să zici că de fapt eu sunt Dumnezeu și pot să scap de aici folosindu-mi imaginația? Doar așa, să fie totul clar.

MICK2

Muritor netot, începi să mă calci pe nervi. Trebuie să repeți tot ce ți-am explicat eu până acum? Dacă ai înțeles, pur și simplu acționează. Și nu-mi mai da replica începând cu ”deci”, este enervant.

MICK1

Ah! Vrei să ne certăm, știam eu. Vorbești în cimilituri și înțelesuri fără înțeles doar așa, să pari înțelept.  Ești doar un semidoct. Dispari din fața mea și lasă-mă să disper în camera asta uitată de lume.

MICK2

Muritor nătâng, vrei să te întorci atât de mult la lumea ta încât ai început să gândești ca ei. Reacționezi cu violență la orice gândire care nu intră în normele lor simpliste. Mă dezguști.

MICK1

Gata! M-am săturat de tine și de replicile tale!

MICK2

Muritor (pauză) idiot! Dacă te-ai săturat de mine, înseamnă că te-ai săturat și de tine …

(vorbind aiurea)

(Mick aleargă în ziduri de câteva ori, se oprește)

MICK1

ACOLO ESTE O UȘĂ!

(alergă spre un perete, se lovește și cade jos, inconștient)

INT. UN BAR – ZIUA

(Mick e pe podea, lângă o masă. Ia un pahar plin, bea câteva guri)

(mâna dreaptă îi tremură câteva secunde. Se pocnește singur)

 MICK2

(aproape lăcrimând) Vezi, mă boule, ți-am zis eu.

FADE OUT

 

 

Dependență nemortală (scenariu)

FADE IN

INT. O CAMERĂ – ZIUA
O cameră dezordonată, cu jaluzele trase formând un semi-întuneric.

MICK, între 20 și 25 de ani, foarte agitat și paranoic.

MICK
(vorbește la telefon, se aude o voce groasă, vești proaste)
(începe să arunce hainele în sus, dărâmă niște cărți zgomotos)
(se deschide ușa)
TATĂL LUI MICK, între 40-50 de ani, calm

TATĂL
Dumnezeule, Mick. Ți-am zis de nenumărate ori să faci curățenie în camera asta. Parcă ar fi o cocină. (ridică vocea un pic)
MICK
Tată, tată, lasă-mă acum, n-am timp de predicile tale nesfârșite. Caut ceva foarte important. (se uită pe jos, neatent la tatăl său)
TATĂL
Păi dacă era ordine, probabil ai găsi acel lucru mai repede. (puțin agasat) Ce cauți mai exact, poate pot să te ajut? (calm)
MICK
Ăă, ăă, nimic important. (se întoarce către el) Auzi, dacă tot vrei să mă ajuți, nu vrei să-mi împrumuti niște bani? (zâmbește puțin)
TATĂL
Haha, fiule, bună încercare, dar știi cum merg lucrurile. Dacă vrei bani de cheltuială, trebuie să-i câștigi singur. Nu vreau ca atunci când o să fi adult …
(Mick se uită în zare, pe geam)

INT. ALTĂ CAMERĂ – PRÂNZ
Aceiași dezordine, același semi-întuneric.

DAVID, între 20-25 de ani, păr dezordonat, un tricou cu supereroi, calm
(Mick și David stau pe scaune, în poziția gânditorului)
DAVID
Deci, pot să-ți dau doar atât, (arătând spre cele două bancnote din mâna sa) dar până luna viitoare, când vine transportul următor. Mai mult n-am.
MICK
Da, ai avut noroc că ai avut bani pentru doza de luna asta. Eu n-am putut să strâng deloc. (holbeză în gol)
DAVID
Păi asta pățești dacă vrei toate sortimentele. Ți-am zis, te concentrezi doar pe unul și rămâi cu el până când vrei să-l schimbi. (ridică vocea puțin, se încruntă)
MICK
Uite ce e, David, nu vreau nimic de la tine dacă faci un caz atât de mare din asta!
DAVID
Scutește-mă, omule, tu ai venit să ceri ajutor, nu te-am întrebat eu. (ridică vocea) Nu e vina mea că nu poți să ai grijă de bani și cumperi toate porcăriile. Și pe deasupra, ieși în fiecare noapte cu prietenii tăi ciudați ca să beți alcool și să stai cu prietenă-ta. (flutură mâna înspre Mick)
MICK
Da? Măcar eu am prieteni. Tu nici măcar nu vorbești cu fetele pe Facebook. Ești un ratat! (iese din cameră rapid și trântește ușa)
DAVID
Ce tolomac. (ironic)

EXT. O ALEE LÂNGĂ UN BLOC – PRÂNZ
Mick merge pe alee, abătut, cu privirea în jos, șușotind ceva.

INT. CASA SCĂRII – PRÂNZ
Mick stă lângă ușă și bate. Ușa se deschide și mic întră rapid.
INT. UN HOL – PRÂNZ

JESSICA, între 20-25 de ani, calmă
JESSICA
Dumnezeule, Mick, ce dracu faci? Arăți ca un dezastru ambulant. (puțin fustrată, își plimbă ochii pe persoana lui)
MICK
Bună, Jess. Mi-a fost dor de tine. (zâmbește)
JESSICA
Da, și mie. (șuieră Jess, anticipând o cerere)
MICK
Auzi, pisi, ăăă, am și eu nevoie de o favoare. N-ai să-mi dai niște bani? Nu mult și promit că o să-i primești înapoi într-o săptămână, maxim două. (își freacă palmele) Hai te rog, chiar am nevoie de ei urgent.
JESSICA
Iar, mă? Dă-o dracu de treabă, iar îți cumperi porcăriile alea? Căcat, știam că nu te-ai lăsat. (fustrată)Mai vii la mine și cu aburelile astea. “Hai pisi, mi-a fost dor de tine”. (aproape plângând)
MICK
Haide, Jess, ești singura care mă poate ajuta. Promit că e ultima oară, e ultimul număr. De luna viitoare mă las.
JESSICA
Nu! Întotdeauna zici că e ultimul număr, că te oprești! (țipă Jess) Dar luna viitoare te duci și începi altă serie. (își pune măna pe frunte) Nu, gata! Ieși afară, din apartament și din viața mea! (ridică mâna și arătând spre ușă)
(Mick iese din apartament)

EXT. UN COLȚ DE STRADĂ – DUPĂ AMIAZĂ
Un stâlp.

MICK
Ăăăă, salut, Jasper. Pot să vorbesc ceva important cu tine?
JASPER, între 18-25 de ani, haine largi, calm
JASPER
Stai, stai, meștere, nu vezi că dau un mesaj? (o țigară de foi în gură, manevrând un telefon de nouă generație) Ia zi, cu ce te poate ajuta băiatu’, vrei telefoane noi, nu sunt șutite să știi, sunt curate, merg perfect? (bagă mâinile în buzunar să scoată ceva)
MICK
Nnu, nu vreau telefoane. (se bâlbâie) Vreau niște bani, azi, adică acum.
JASPER
Ah, frate, și tu? Luna asta v-a lovit greu, eh? (afișează un rânjit) Gata, moșule, știu exact cât ai nevoie, stai calm. (se caută în buzunar) Uite, ăștia o să-ți ajungă pentru ultimul număr.
(Jasper îi întinde niște bancnote. Mick le ia. Jasper îl prinde de mînă și scoate un briceag)
JASPER
Auzi, dar știi ce se întâmplă dacă nu mă plătești in două săptămâni, nu? O să te caut și o să te tai, amice. (îndreaptă briceagul către Mick)
MICK
Da, știu. Stai liniștit, o să-ți aduc banii. (se uită la briceag și zâmbește)
JASPER
Bine, bine, puștiule. Acum dispari, îmi sperii restul de clienți. Hai, taie-o!
(Mick se întoarce, se uită în stânga și dreapta, zâmbește iar și pleacă)

EXT. O STRADĂ – DUPĂ AMIAZĂ

(Mick merge cu o revistă de benzi desenate în mână și citește avid. Zâmbește tâmp. Se apropie un individ din față-dreapta)
NECUNOSCUT, capul acoperit de o glugă, voce groasă
NECUNOSCUT
Salut, Mick. Am auzit de la niște surse foarte sus puse că vor să scoată o nouă serie, ceva cu zombie, se va numi The Walking Dead sau ceva de genu’.
(necunoscutul se îndepărteaza. Mick lasă mâinile pe lânga corp, cu revista în stânga. Dă spasmodic din cap.)

FADE OUT

Cuantificarea iubirii (scenariu)

FADE IN:
INT. O CAMERĂ SIMPLĂ – ZIUA
O cameră simplă, pereți albi, un pat dezordonat, dar bine întreținut.
T. își aprinde o țigare și zâmbește tâmp la tavan.
O. și P. se uită una la alta cu ochi senzuali.

O.
Te iubesc.

P.
Știu. (spus rar, aproape șoptit)

O.
T.! (se ridică puțin) Pe care dintre noi iubești mai mult? (pauză, su uită puțin la P.) Eu am fundulețul obraznic.

P.
(se ridică și ea) Nu uita că eu am buzele senzuale. Știi câtă plăcere obții dacă mă alegi pe mine.

(T. se uită la ele înțelegător și scoate fumul pe nas, oftând.)

T.
Sunteți două proaste. Nu poți cuantifica iubirea. (privirea lui T. e introspectivă) Iubirea nu e supusă matematicii. Nu poți explica iubirea, nu o poți definii cu un vocabular așa de limitat ca al oamenilor. Chiar dacă unii spun că e doar o reacție chimică a creierului, o iluzie a unor ființe fricoase față de eternitatea Universului, e mult mai mult. Natura ei se pierde în negura evoluției. A fost odată, poate la amurgul oamenilor, doar o plasă de siguranță a speciei, menită să asigure perpetuarea speciei, dar a devenit altceva.

O.
Dar e doar o iluzie, formată după legile naturii la care ne supunem.

P.
Și natura, ca și Universul, sunt supuse unor legi de netăgăduit, legi matematice.

O.
Iubire, atracție fizică, e același lucru.

P.
Ești mai excitat când o vezi pe ea decât când mă zărești pe mine?

T.
Credeți că pasiunea actului sexual se reduce doar la atracție și la considerente fiziologice? Nu suntem sclavii ADN-ului.

P.
ADN-ul ne ghidează viețile oricând prin subconștient. Conștientul doar aruncă iluzia numită voință proprie.

O.
Vocabularul atracției sexuale nu e compus din cuvinte omenești, e format din mișcări, din priviri și feromoni.

T.
Atunci cu ce ne deosebim de maimuțe? Doar pentru că ne dezbrăcăm înainte de sex?

O.
Noi o facem pentru starea de euforie numită orgasm. Ah ce cuvânt apetisant!

P.
Și ne putem și masturba. Doar pentru momentul ăla. Doar pentru câteva secunde de uitare.

T.
De la atâtea orgasme ați uitat complet chestia care ne deosebește de orice animal. Conștiința de sine. Maimuța nu își cunoaște eul, ea copulează pentru perpetuarea speciei, noi pentru a face o conexiune de euri, pentru a ne perpetua ființele.

O. și P.
Atunci delfinii de ce fac sex pentru orgasme?

FADE OUT