30 martie

câteodată supernovă
câteodată gaură neagră
niciodată
cometă
asteroid
sau lună
dar nici planetoid
cu viață
observând precipitația
probabilităților
din centru
împrejur
baletul cosmic este
teribil de infinit
până când se termină
Universul.

Anunțuri

atomii nu pot face sex

ai văzut vreodată

doi atomi încolăciți?

câmpuri magnetice îi

împiedică

așa că poți zice că

ai atins vreo piele

febrilă

de ceafă

când tot ce ai atins

sunt câmpuri

magnetice?

dar nu e nimic pierdut

măcar putem mirosi

păr proaspăt spălat

sau gusta

labii umede

sau avem

vedenii de iubire.

10 februarie

de aș avea puterea
să pun scrumul ăsta
și să fac o țigara întreagă,
nu pot asambla lumea
toată iar,
să-mi aspir sudoarea înapoi
și să dezasamblez orgasme,
să înșir cuvinte
iarăși
încât să curgă
pagini goale,
și dacă îți pun rochia
înapoi pe umeri
unele lucruri
nu le poți uita,
și asta spune tot despre
inocență.

15 ianuarie

Orașul ăsta devine
din ce în ce mai
haotic
De o vreme îndelungată
i-am ascultat sunetele nopții
mecanice
electrice
țipete și certuri
bătăi între
îndrăgostiți
Și suferă orașul
de prea multe sirene
pe străzi
și prea puține sirene
pe stânci.

Cugetări de mijloc de noapte când nu pot să dorm pentru că mă doare un dinte și singurătatea (working title)

Temporar este cuvântul cheie
al existenței
Oriunde te-ai uita
vezi temporarul
acolo și acolo
dar mai ales dincolo
Și în îmbrățișarea aia
dar mai ales în sărutul ăla
a mai trecut un orgasm
plătit doar cu minute.
Hai, bine, fie,
ore.
Te uiți în sus,
te uiți în jos,
temporar peste temporar
stele, bani, țânțari
rimează cu temporari
frumuseți, plăceri și
mai ales țigări
Se duc, se trec
în treacăt am văzut
numai temporar.
Dar am văzut absolutul
chiar acum
Eu sunt Absolutul,
dar doar acum.

4 Decembrie

Cum se face că
în mine trăiește
în același timp
și vidul
și putredul?
plămânii îmi sunt
negrii
iar ficatul un nimic
inima vibrează
precum neantul
cel mai adânc
și sângele-mi este
închegat prin
vine.
A putrezit vidul
în mine,
dar singurătatea fierbe,
nu îngheață.

19 noiembrie

Spațiul mă turtește
și-mi pârâie oasele
de la atâta
loc
dar nu se rup
se îndoaie
se leagănă
dar nu se rup
Timpul îmi descleștează pumnii
dar nu și carnea
mușchii mă înlemnesc
de la atâta furie
pielea de pergament
stă sub semnul
veacurilor
cu litere de foc
se-nfiripă o formalitate
dar știu că e doar
cauzalitate
și sub mine stă
o divinitate,
și plouă cu dumnezeire
dar totul se afundă
în mocirlă.

17 noiembrie

Un vânt rece de deșert

și-a deversat

singurul fir de nisip

în singurul meu

ochi

O singură lacrimă a căzut

pe singura dună

luminată de cei doi

sori

E așa de cald încât

gura mea de sticlă

tremură

La apropierea revelației

mă uit prin ușa de foc

dar sunt deja profetul

posibilităților

știind doar

prezentul

prins în volbura

Timpului,

iar carnea mi se scurge

și-am ajuns oglinda

opacă

a Spațiului.

Sunt prins aici

de lanțuri osoase

și coarnele mele

sclipesc

anunțând doar

apocalipse creatoare

și nicăieri

un strop de apă.

11 noiembrie

Cum să interacționăm
când tu n-ai vise
apocaliptice?
N-ai văzut nici măcar
o dată
cum a căzut luna
de-a lungul cerului
și a înăsprit
răsăritul.
Și soarele a devenit
albastru în galbenul lui
aruncând săgeți
de argint
spre alte stele.
Cum să vorbim
ochi în ochi
când tu nu vezi sfârșitul
Universului?
N-ai purtat nici măcar
o singură
dată
privirea spre largul
întuneric
și ai văzut tresărirea
în van
a pulsarilor
țipând după
o finalitate
abjectă.
Ce-am putea
împărtăși?

14 august

People passing by
looking at the dirt
one step in front
of the other
Up above
the sky is bleeding
The moon is dissolving
into the sun
And we’re here
just smoking
and talking
Like the world isn’t actually
ending.