(fragment)

[…] Și din întunericul conștient, simt o picătură de sudoare ce se prelinge pe obrazul meu stâng. Deși știu că nu o să mai adorm, încerc să ignor. O provocare a voinței, redundantă în sinea ei, dar ego-ul trebuie să facă asta. Mă gâdilă îngrozitor și tenul îmi vibrează. Începe să mă doară, terminațiile nervoase deja nu mai fac diferența între senzații. Mă gâdilă, mă doare, neuronii mei sunt în excitare majoră. Conștientul își revine din mica perioadă de nonexistență atât de plăcută; simt din nou căldura asta infernală, pielea corpului lipicioasă, acoperită de cearceaful sintetic și perna ce frige. Nu deschid ochii, dar știu că jaluzelele se vor deschide automat în orice clipă și va trebui să mă scol. Ce am de făcut azi? Nimic, ca în fiecare zi. Ba nu, trebuie să-mi spăl hainele. Oare să dau drumul la aerul condiționat azi? Mai am doar 3 zile permise și e de abia jumătatea lunii. O să mor fiert în apartamentul ăsta. Picătura de transpirație și-a terminat drumul pe fața mea și a fost absorbită de materialul pernei. O mică victorie. Păcat că războiul a fost pierdut de ceva vreme. Un click și soarele intră violent în cameră. Îmi arde ochii prin pleoape. Mă trezesc. Cum era zicala aia veche? Încă o zi în Iad?

Contactul cu gresia rece mă înviorează. Mă-ndoiesc că e naturală, dar are aceleași proprietăți. Nimic nu e natural în blocul ăsta. La dracu, nimic nu e natural pe toată planeta asta de ceva vreme. Arunc o scurtă privire la repartitor, mai aveam destulă apă din rația de luna asta. Ca o coincidență, dispensorul de pastă de dinți era plin. Asta ar explica de ce am doi dinți lipsă. Ridic capul și mă uit în oglindă. Îmbătrânesc, dar asta nu e o surpriză. Nu-mi trezește nici o emoție. Câteva fire albe mi-au apărut pe tâmpla dreaptă. Orbitele mi s-au adâncit și mai mult în craniu. Probabil acum pot spune că am ochi cavernoși, dacă aș avea cui să spun.  Un scaner de pe perete clipește verde; semn că nu am contractat vreuna dintre bolile mortale. Desigur, nu scanează și pentru altceva, asta ar presupune o vizită la doctor și bani pe care nu-i am. Asta se întâmplă când primești categoria D; ești lăsat în mizerie la suburbie. Dar nu te lasă să mori, nu, viața e prețioasă. Oricât de mizeră ar fi.

Cafea, țigări. Primul lucru pe care-l fac în bucătărie dimineața este să comand o cafea și să aprind o țigară. Bine, nu știu dacă aș putea numi lichidul ăla cafea. E procesat din biomasă și colorat maro și are un gust amaro-dulceag, dar te ține în priză. Am băut asta timp de 15 ani și am uitat ce gust avea cafeaua naturală. Presupun că asta e marea tragedie a vieții, să începi ziua așa. Și țigările nu sunt mai prejos, sunt din alge artificiale. La dracu și cu făbricile astea de biomasă. Locul de veci al categoriei C, muncind ca dronele zi și noapte. Un muget prelung face peretele să se scuture violent. Cineva a dat drumul la apă după mult timp. Oare cine? Oricum, sunt doar două posibilități; vecina de la 4 sau vecina de la 6. Halal, bloc cu 3 locatari. În curând toată categoria D va dispărea. Prea puțini se nasc, în schimb toți mor prematur. Nu suficient de rapid, aș zice dacă ar exista cineva să mă-ntrebe. Apăs două butoane și din imprimantă iese o farfurie de plastic cu o masă amorfă. Știu că e stricată de ceva timp, dar oricum comand omletă cu brânză. Poate am înnebunit suficient ca într-o zi să halucinez că într-adevăr mănânc ceva adevărat. Nu astăzi. În curând.

Arunc farfuria în chiuvetă. Amestecul din stomac pare a fi acid pur. Îmi mai aprind o țigară și mă arunc și eu pe canapea. Oare ce reluări au azi? De când cu noul regim nu sunt decât trei canale: Canalul de Filme, Canalul de Seriale și Canalul de Știri. Desigur, toate filmele și serialele sunt vechi și toate știrile sunt propagandă politică. Cel puțin te lasă să alegi. Aleg un sitcom din 1996, ma amuză. Sunt mai multe personaje variate, alungă singurătatea timp de câteva ore. Păcat ca a căzut și Hollywood-ul odată cu capitalismul. Meseria de actor sau regizor nu mai este necesară în noua ordine mondială. „Desființați arta” am impresia că s-a strigat atunci. Și au avut dreptate, la dracu’ cu arta lor cu tot. Mai bine trag un pui de somn. […]

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: