Cultura optimismului, statul dădacă și distopia (editorial)

(Disclaimer: nu știu ce-nseamnă editorial. Go with it.)

Dacă putem accept convenția că optimismul este doar mecanism evolutiv de combatere a „gândurilor negre și dezolante”, atunci putem pune într-o altă lumină curentul ăsta de Stat Dădacă (nanny state), concept provenit de la PM-ul Marii Britanii Ian Macleod (20 iunie 1970 – 20 iulie 1970), care începe să ia forma unei distopii.

Convenția privind viața în general acceptată de umanitate este că „viața merită trăită”, o iluzie regurgitată cu convingere de majoritatea maselor. Cum era și de așteptat, orice formă politico-economico-socială are câte o variantă de propagandă pentru întreținerea acestei iluzii molcome, pornind de la visul american capitalist până la religie. Odată cu noul mileniu, devine din ce în ce mai accentuată această tendință de a aduce toată societatea la aceste norme de conviețuire. Curentul ăsta de „new age optimism” sau cultură înglobează mai multe domenii mai mult sau mai puțin noi, printre care cele mai evidente fiind cărțile (sau cursurile) de self-help, life coaching, psihologia modernă sau noul val de filosofii vegano-sănătoase. Scopurile lor sunt variate, pornind de la „o senzație de bine”, acceptarea de către semeni și o viață mai sănătoasă. În schimb, filosofia pesimismului fiind considerată doar un obiect de amuzament, iar filosofia în sine transformată într-o adunătură de aforisme și citate, de regulă prezente în social media.

Un exemplu concret ar fi cel al Marii Britanii și politica sa în privința fumatului. Fumătorii sunt împinși spre marginea societății, ca niște outsideri, cu toate că forma de guvernământ ar trebui să fie bazată pe egalitate (monarhie unitară constituțională parlamentară). În același timp, guvernul s-a implicat activ pe piața de tutun, obligând companiile să pună pe pachetele de țigări imagini cu avertizări despre pericolele fumatului, afectând direct și indirect consumatorul. Totodată, fumatul  a fost interzis în locurile publice, incluzând și baruri, ceea ce este ciudat, dat fiind faptul că un bar este considerat afacere privată în alte considerente economice. Astfel, depinzând de înclinarea politică, intervenția guvernului poate fi privită ca implicarea și deturnarea conceptului de piață liberă, dar și ca o manipulare directă a consumatorilor, mai ales că marketingul țigărilor este tratat ca propagandă. Ironic, nu?

Dar care este legătura cu conceptul de distopie? Ei bine, nu este o distopie politică, economică sau socială, cu toate că toate trei domeniile sunt implicate. Este una biologică. Conștiința de sine a avut un rol neclar în supraviețuirea speciei, poate undeva în zorii civilizației umane, dar odată cu evoluția tehnologică ar putea pune bețe-n roate viitorului. Timpul odată petrecut cu supraviețuirea este acum liber, iar mintea umană nu face pauze. În concepția mea, din această necesitate de a ocupa mintea, a apărut această cultură a optimismului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: