Tratat vizual de pustiime

(Disclaimer: eu așa traduc bleakness, așa că sîc)

Localizată în violență de toate felurile, ignorată de optimiști și caracterizată de lipsa speranței, pustietatea vizuală nu deplânge nimic și nimeni nu o va deplânge. Trăiești, supraviețuiești și mori, o regulă supremă, aici evidențiată pregnant cu discuții filozofice ce ating moartea și suferința umană, cadre simple pline de angoasă și culori ce pastelizează sfârșitul. Vine la pachet cu o depresie cronică. Eu v-am avertizat.

într-o ordine invers cronologică vizionată:

original

Kids, 1995, Larry Clark. De precizat, scris de Harmony Korine, care va figura mai târziu ca regizor. O zi din viața unor adolescenți din New York, presărat cu inocențe furate, sexual sau nu, skateboarding, puțina violență, multe înjurături și sex premarital. Când a apărut a cauzat câteva scandale pe motiv că unele scene de sex au implicat minori.

Neds, 2010, Peter Mullan

Neds, 2010, Peter Mullan. Situat undeva într-o suburbie britanică, abandonat emoțional de către părinți, John McGill trece de la o „carieră” academică din școala generală la urcușul puterii într-o bandă de infractori adolescenți. Oarecum asemănător cu This is Britain, doar că fără skinheads.

Naked, 1993, Mike Leigh

Naked, 1993, Mike Leigh. O antiteză briliant de pustiită dintre Johnny, un cinic care fuge din Manchester pentru că a violat o tânără, și Jeremy, un tip care abuzează verbal și fizic de femei pentru că este bogat. De departe cel mai interesant personaj fiind Johnny, fatalist, nihilist și cu un umor negru interacționând cu tot felul de oameni prin Londra.

Leviafan, 2014, Andrey Zvyagintsev

Leviafan, 2014, Andrey Zvyagintsev. Nimeni nu-i întrece pe ruși la povești ce revelează societatea proprie ca fiind coruptă, fără speranță și neagră. Un exemplu elocvent de noua cinematografie rusească (a câștigat și un Oscar), Leviathan spune povestea unei familii ce urmează a-și pierde casa din cauza autorităților locale.

Gummo, 1997, Harmony Korine

Gummo, 1997, Harmony Korine. După cum ziceam, Korine a trecut la regie cu această bijuterie nihilistă. Un orășel pustiit de tornade, personaje care mai de care mai ciudate, alergând fără scop și dând piept cu depresii sinucigașe.

Buzzard, 2014, Joel Potrykus

Buzzard, 2014, Joel Potrykus. De departe o supriză mișto, Buzzard spune povestea lui Marty, un tip cam paranoic, care o ia razna treptat care încearcă să tragă pe sfoară compania la care lucrează part-time. Furia și frica din el crește până când iese la iveală violența. Slackerish, niște brutal metal și o mănușă a la Freddy Krueger.

The Onion Field, 1979, Harold Becker

The Onion Field, 1979, Harold Becker. Ceva mai diferit de restul, un cop story inspirat din evenimente reale, când doi recidiviști răpesc doi polițiști, pe care-i duc pe un câmp (cu ceapă, evident) cu scopul de-ai executa. Unul scapă, unul moare și de aici filmul explorează sistemul judiciar american. Ce e marcant e personajul Greg (interpretat de unicul James Woods), machiavelic și nihilist și felul în care încolăcește faptele.

Garage, 2007, Lenny Abrahamson

Garage, 2007, Lenny Abrahamson. Viața contemporană irlandeză, văzută prin ochii unui angajat la o benzinărie, undeva la marginea unui oraș, unde și-a petrecut toată viața, Josie fiind un fel de copil-adult, văzut ca un gigant inofensiv, țintă regulată a batjocurii, brusc devenit prieten cu un adolescent. Apare și un interes romantic, pe care-l vede la fel ca și restul, Josie devenind un fel de borcan de presiune emoțională.

Va urma … (?)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: