Variațiune pe aceiași temă: Voință; Putere vs moarte sau Nietzsche vs Mainländer (Partea 7)

… deci, Nietzsche are voința de putere și Mainländer are voința de moarte, ceea ce nu e ciudat, amândoi fiind fani Schopenhauer, dar aici se trunchiază deosebirile. Voința de putere ține de abandonarea moralității ca fiind o construcție superficială a imperativelor sociale, pe când voința de moarte apare după ce [Mainländer sau orișicine] își dă seama că non-existența e mai mișto ca existența și astfel devine principiul suprem al moralității. Nici nu-i de mirare că Nietzsche îl numește pe Mainländer ca fiind un diletant, dar oricum Friedrich a fost întotdeauna mai șugubăț și megaloman.

Acum, că tot e un versus, cine câștiga? Evident, nu-i așa de ușor în filosofie. (sau e?) Părerea mea personală este că voințele astea două sunt fețele unei singure monezi. Lăsând la o parte partea optimistă, pentru că e o privire absolut superficială, astea două pot fi ca un cerc vicios. Te zbați și te bați, voind putere ca unic supliment alimentar necesar, dar alergatul ăsta trebuie să fie văzut câteodată ca redundant, apărând voința de moarte. Sau, trăiești fără rost până când devii beligerant și belicos. Sau ceva de genu’.

Cam atât cu lecția de filosofie de duminică.

640px-Nietzsche187a

(am pus și o poză să nu ziceți că vă plictisesc)

Later edit: ca să le leg frumos și de un film: Gummo, 1997, Harmony Korine

3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: