Variațiune pe aceiași temă: Timpul ca un cerc (Partea 6)

Nietzsche lovește din nou. Deși conceptul de întoarcere eternă (sau recurență eternă) este un motiv întâlnit în principal în ideile indiene (alea din India) și în religia Egiptului Antic, și stoicii și pitagorienii s-au jucat cu el. Dar, în lumea creștină doar Friedrich a continuat să se joace cu el. Pare-mi-se că se mulează perfect pe nihilism, but maybe that is just me.

Untitled1

 În Offret (1986), Andrei Tarkovsky se joacă și el puțin cu conceptul, denumindu-l rotația eternă, ca replică a personajului Otto, cel care face câteodată pe poștașul, la începutul filmului, dar probabil este folosit cu sensul că istoria omenirii se repetă și poate și cea a individului.

Untitled2

 

Dar în True Detective (primul sezon, 2014) este folosit ca un motiv central al poveștii și preluat tot din Nietzsche, dă sens luptei interioare a lui Rust. Pe de-o parte, știe că tot ce face este inutil, evenimentele au fost deja derulate de o infinitate de ori de o eternitate, pe de altă parte, trebuie să facă asta. Este în constituția lui, așa cum sinuciderea nu e.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: