Viața ca artă: încă o scurtă adiție (eseu)

Mă uit la Winter Sleep, filmul lui Nuri Bilge Ceylan care a câștigat Palme d’Or la Cannes anul trecut și am dat de o secvență în care Aydin vorbește cu sora sa, Necla, despre o carte pe care presupun că Aydin voia să o traducă.

Untitled

Instant, creierul meu a făcut o legătură cu un pasaj din Pianistul de Manuel Vázquez Montalbán.

” – Acum lucrezi? Ai tradus ceva?

– Îți mulțumesc că nu mă întrebi: Ai tradus mult? Faci să-mi pară lucrurile mai ușoare. Am tradus ceva. Ca să fiu mai exact, cam zece rânduri, dar conștiincios, asta da.

– Niciodată nu-mi amintesc ce traduci. Mi se pare o chestie plicticoasă.

– Gândirea lui Thomas de Quincey, antologie și comentarii.”

Un mic backround, Aydin din film și Russel din carte sunt amândoi artiști, actor și, evident, pianist. Pare-se că traducerile sunt un fel de part time job pentru artiști.

Anunțuri

2 Responses to Viața ca artă: încă o scurtă adiție (eseu)

  1. Bogdan B. says:

    In teorie, traducerile ar trebui facute de artisti, pentru ca nu exista traduceri mot-a-mot in literatura si e nevoie de o minte mai artistica pentru a putea capta si reproduce corect mesajul original.

    Ca idee, fa o comparatie intre cartile romanesti ceva mai vechi, cu traducatori consacrati, si cartile traduse ceva mai recent. Chiar am ceva de genul prin biblioteca, cu o traducere atat de infecta, de amator care a invatat engleza de la televizor si limba romana din cancan..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: