Superstiții electronice (short story)

(orice asemănare cu persoane reale nu este întâmplătoare)

 

Un bec anemic lumina masa. Un murmur susținut plutea în derivă. Seara de sâmbătă aducea întotdeauna oamenii în mica cafenea din Centrul Vechi. Dar cafeaua era bună, asta nu era de contestat. Trei căni de cafea împodobeau măsuța rotundă. Văzute de sus, arătau ca trei găuri negre ejectând materie gazoasă. Mirosul era îmbietor. Una era făcută din cafea din Nicaragua, alta cu boabe de provenință columbiană, iar cealaltă din Orientul Mijlociu. O chelneriță în negru se tot plimba pe lângă mese. O parte din păr ieșise rebel din elastic și îi plutea peste față. Îl dădu la o parte. Cine râse strident. Marian ridică cana și sorbi ușor. Aroma acidă îi inundă papilele gustative. Parcă îi alimenta sarcasmul și ironia și se pregăti să se arunce într-o nouă discuție despre avantajele vinilului. Adelina îi trase o ocheadă, gustând din a sa cană. Ar vrea să-l înjure puțin pe Marian, dar spiritul său diplomatic este alimentat de gustul fin al cafelei proprii. Rămâne în expectativă, zâmbind ușor. În celălalt colț al triunghiului, Ștefan parcă prezida asupra discuției. Evident, savura una din cele mai bune cafele din lume. Kenya, Etiopia și Columbia. Sfânta treime a cafegiilor cu stil.

Marian își aranjă puțin pletele, observând cu colțul ochiului restul localului. După părerea lui, unii nu prea aveau ce căuta aici. Arătau de parcă … au nimerit accidental aici. Pesemne au rămas fără masă în vreun bar sau club și au decis să încerce și aici. Adelina se gândea dacă să-i spună lui Marian să se tundă. Ștefan era evident lovit ca trăsnetul de cafeaua sa. Sau de chelneriță. Un tip aflat la o masă destul de alăturată își scoate telefonul. Lumina ecranului îi atrage privirea lui Marian, aducându-i aminte să intre și el pe Facebook. News feed-ul era plin; poze, postări, articole. Observă un comentariu lăsat de cineva la poza unei tipe. „Ptiuh, să nu te deochi”. Scris mai mult sau mai puțin corect gramatical. Surâse pe sub mustață.

– Oare există deochi pe Facebook? întrebă el ironic, cafeaua alergându-i prin vene.

Adelina se holba la el.

– Oare există deochi în realitate? își anunță Ștefan participarea la dezbatere.

– Păi să zicem că există în realitate. Se poate integra și în mediul online? Adică … merge pe Wi-Fi și cablu și te pocnește prin tastatură? Ar merge așa ceva.

– Ați luat-o razna, declară Adelina hotărâtă să nu alimenteze delirațiile celor doi.

– Păi asta ar însemna ca și telepatia funcționează electronic. Sau aia funcționează oricum la distanță. Ok, dacă deochiul poate funcționa pe Facebook, atunci ar trebui să meargă să downloadezi o fantomă. Sau să ai hard-ul bântuit. Dar bântuit de fantomele oamenilor sau ale fișierelor? Dacă ștergi un fișier, poate să se întoarcă ca un Poltergeist și să-ți mute iconițele de pe desktop?

– N-are decât, nu am decât 3. Haha, declară Marian infatuat de curățenia desktop-ului său.

– Dumnezeule, șopti Adelina pentru sine, dându-și ochii peste cap. Ăștia n-ar trebui să aibă acces la cafea la ore înaintate. Pesemne vor visa și urât la noapte.

– Stai, stai, stai. Păi și cum scapi de deochi? Dar în primul rând, stai să postez asta pe Facebook. This is gold, se hlizi Marian.

– Da, da, e genial, Ștefan îi ținea trena. Păi presupun că trebuie să-ți dea cineva un comentariu cu Tatăl Nostru. Dar oare Sfântul Duh acționează și el electronic?

– Gata, l-am postat. Hehe. Să știi, e o bună întrebare. Îți dai seama dacă Iisus ar fi avut grup pe Facebook? Putea să vindece pe oricine. Cum, ai un picior rupt? Bang, un like și e vindecat. Marian era în culmea isteriei.

– Mariane, dar dacă vede cineva status-ul tău și te deoache?

– Hai mă, fi serios.

Marian își termină cafeaua, drept urmare avea nevoie imediată la o toaletă. Se scuză și se ridică de la masă. Făcu doi pași și o căldură interioară îl năpădi brusc. Deși era mijlocul iernii. Punând-o pe seama cafelei, își reluă drumul liniștit, zâmbind ironic la amintirea discuției. Chelnerița grăbită aproape dădu peste el, făcându-l pe Ștefan un pic gelos. Apucă mânerul ușii de la baie, dar contactul cu suprafața metalică rece îi trimise un nou val de căldură. O singură picătură de sudoare îi alergă pe frunte. Un capilar din ochiul stâng se sparse, murdărindu-i sclerul cu un pigment roșiatic. În același timp, își simți părul extraordinar de uleios. Deschise ușa. Alt val de căldură. Începu să respire pe gură, nevrotic și superficial. Făcu repede doi pași. Se aplecă peste chiuvetă, susținându-se în mâini. Se uită în oglindă. Un nou val de căldură. Simțea de parcă îi ies flăcări pe urechi. Ochiul stâng îi era roșu. Surâsul ironic fu dat la o parte de un rictus. Lumina îi cădea aiurea pe față, făcându-i ochii cavernoși, ascunși în spatele a unui abis la fel de negru precum cafeaua ce tocmai a băut-o. Își băgă capul în piept, holbându-se la chiuveta albă, imaculată. Avea senzația că se mișca. Un alt val de căldură. Oglinda începu să se deformeze; o undă lichidă apărând din reflecția ochiului stâng. Unde se mări. Un alt val de căldură. Un gol de aer trecu zgomotos prin intestinul său subțire. Unda se mări. Alt val de căldură. Unda atinge marginea oglinzii. E frig.

Marian se așeză înapoi la masă. Fața sa era o mască dură. Nu trăda nici o trăire, nici un tumult interior, nici o emoție. Nimic din ce se întâmplase nu îi era întipărit pe față. Ștefan râdea în hohote. Adelina surâdea și ea.

– Ce-i așa de amuzant? întrebă Marian cu o voce un pic ascuțită.

– Ți-a comentat un bot la o poză cu tine. Cică „so hot”, așa că ți-am postat Tatăl Nostru să nu te deochi, scuipă Ștefan.

– Dar credeam că doar oamenii pot deochea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: