19 noiembrie

Spațiul mă turtește
și-mi pârâie oasele
de la atâta
loc
dar nu se rup
se îndoaie
se leagănă
dar nu se rup
Timpul îmi descleștează pumnii
dar nu și carnea
mușchii mă înlemnesc
de la atâta furie
pielea de pergament
stă sub semnul
veacurilor
cu litere de foc
se-nfiripă o formalitate
dar știu că e doar
cauzalitate
și sub mine stă
o divinitate,
și plouă cu dumnezeire
dar totul se afundă
în mocirlă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: