Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 7 (eseu)

Partea a șasea              

 

          1.3. Forma de organizare și conducere a comunităților umane

Comunitatea, ca concept, este o construcție sociologică, o entitate social-umană, ai cărei membri sunt legați împreună prin locuirea aceluiași teritoriu și prin relații sociale constante, consolidate în timp. (Manual Sociologie, Volumul II, coordonator Maria Bulgaru, Universitatea de Stat din Moldova, 2003) Comunitatea conține într-o măsură mai restrânsă, toate activitățile proprii unui sistem social (economie, drept, morală, religie, etc.), iar membrii ei folosesc în comun resursele naturale ale mediului. La începuturile istoriei umane, comunitățile erau formate pe baza geografiei, urmând ca apoi să fie bazate pe identitățile membrilor, pe baza etnicității sau religiei. Odată cu epoca modernă și apariția Internetului, comunitățile au devenit mai puțin geografice și mai mult bazate pe interesele comune ale membrilor în așa numitele comunități virtuale.

Marele conflict apare între comunitate și societate, datorită procesului de creștere și de diversificare a societății prin crearea unei zone de contact între indivizi și între grupuri fără a genera însă și regulile după care se vor desfășura aceste contacte. Ferdinand Tönnies (26 iulie 1855 – 9 aprilie 1936, sociolog și filosof german), numindu-le Gemeinschaft (comunitate) și Gesellschaft (societate), le diferențiază ca fiind două forme de conviețuire ce posedă două forme distincte de voință. Comunitatea se caracterizează printr-o voință organică, instinctuală, naturală, originală care decurge din cerințele vitale, iar societatea posedă o voință reflectată, rațională, utilitară. Comunitatea se realizează prin fiecare în parte, în societate însă fiecare este pentru sine. De asemenea, afirmarea funcțiilor economice provoacă un dezechilibru funcțional, pentru că scoate mase mari de indivizi de sub acțiunea funcțiilor comunitare, astfel dezvoltarea acestor funcții conomice evocă o anumită incoerență în mediul comercial și industrial, întrucât modifică o dată cu ocupațiile și regulile, anulând vechile structuri fără a genera altele în mod spontan. Astfel, formele tradiționale de grupare umană nu pot garanta ordinea socială în raport cu specializarea zilnică progresivă a vieții economice. Totodată, teritoriul geografic devine important în condiționarea și desfășurarea proceselor de obținere a mijloacelor de satisfacere a nevoilor individuale și sociale, o importanță evidențiată de către Pierre Guillaume Frédéric le Play (11 aprilie 1806 – 5 aprilie 1882, sociolog francez). Astfel putem zice că comunitatea teritorială este nucleul principal al spațiului social în care se relaționează locul de muncă și locul de rezidență. Mobilitatea locurilor de muncă determină mobilitatea rezidențială, iar sedentarizarea acestora impune și sedentarizarea rezidențială.

În mod tradițional distingem comunități rurale și comunități urbane, dar o clasificare mai elaborată este emisă de către Pitirim Alexandrovich Sorokin (21 ianuarie 1889 – 11 februarie 1968, sociolog americano-rus) în lucrarea sa “Principles of Rural-Urban Sociology” (1929) bazată pe următoarele criterii: criteriul ocupațional (în comunitățile rurale predomină spațiile agricole, iar în cele urbane altele), criteriul relațional (în mediul rural relația cu mediul este nemijlocită și continuă, în cel urban această relație este caracterizată prin distanță și izolare), criteriul demografic (densitatea populației este mai mică în comunitățile rurale decât în cele urbane), criteriul omogenității (comunitatea rurală este mai omogenă, iar cea urbană mai diferențiată), criteriul stratificării (mai redusă în mediul rural decât în cel urban), criteriul componenței (populație autohtonă moninantă în comunitățile rurale și populație neutohtonă în cele urbane) și criteriul interacțiunii (interacțiune nemijlocită în comunitățile rurale și anonimă în cele urbane).

Societatea care ia naștere la nivelul unei arii teritoariale implică existența unei populații ce trăiește pe teritoriul respectiv. Societatea nu se identifică cu populația aflată la baza ei, ea reprezentând doar unul dintre elementele primare ale societății, un dat asemănător mediului geografic sau natural, capabil să explice unele trăsături ale fenomenelor sociale. Populația este un sistem specific care se caracterizează prin modificări cantitative/structurale continue, datorită mișcarii naturale și migratorii. Intrările în sistemul populației se datorează nașterilor și imigrării, iar ieșirile sunt cauzate de decese și de emigrare. Natalitatea caracterizează masa născuților vii în cadrul colectivității umane, delimitată prin caracteristici de spațiu și timp. Intensitatea fenomenului de natalitate se stabilește în baza raportului dintre numărul de născuți vii într-o perioadă de timp și populația medie în perioada respectivă. Intensitatea natalităţii înregistrează uneori deosebiri semnificative în funcţie de mediu (urban-rural), precum şi în profil teritorial. În 2012, rata natalității globale era de 19,15 nașteri pe 1000 de locuitori, iar în 2014 se preconizează că sunt 4,3 nașteri în fiecare secundă. Se mai preconizează că în 2050, rata va ajunge la 13,4 de nașteri pe 1000 de locuitori, în comparație cu 1950 care era de 37,2 de nașteri pe 1000 de locuitori. Totuși, populația va crește vertiginos ca urmare a factorului exponențial și a creșterii vărstei de speranță de viață. Impactul social al fenomenului de fertilitate este mult mai profund şi complex. Latura biologică a fenomenului respectiv se rezumă la satisfacerea instinctului sexual şi la capacitatea biologică a femeii sau a cuplului de a procrea. Evident, aceste elemente sunt variabile de la individ la individ, însă nu putem afirma că ele ar putea genera diferenţe de fertilitate la nivel de populaţii aflate în condiţii de viaţă similare. Factorii sociali determină, în ultimă instanţă, nivelul de fertilitate. Între populaţii şi subpopulaţii se constată diferenţe foarte mari de fertilitate în dependenţă de variabila timp. Mortalitatea caracterizează masa de decedați în cadrul populației umane, de asemenea caracterizată prin timp și spațiu. Intensitatea mortalităţii (m) este un indicator ce se poate obţine prin raportarea numărului de decese într-o perioadă dată la numărul mediu al populaţiei din perioada dată şi înmulţirea la 1 000. În acest mod, aflăm câte decese revin în medie, într-un an, la 1 000 de locuitori. Diferenţele de intensitate a mortalităţii între diferite colectivităţi rezultă nu din intensitatea generală a fenomenului, ci din diferenţele dintre intensitatea deceselor la fiecare vârstă. Din acest motiv, atunci când se fac comparaţii între populaţii, se folosesc aşa indicatori ca: indicele mortalităţii infantile şi speranţa de viaţă la naştere. Speranţa de viaţă la naştere este cel mai consistent indice de mortalitate. Ea arată durata medie a vieţii indivizilor dintr-o generaţie ipotetică, născută în perioada analizei, generaţie care la fiecare vârstă ar fi afectată de o intensitate a mortalităţii ce se manifestă real, în acel moment, în populaţia reală la vârstele respective. Astfel, rata mortalității în 2014 se preconizează a fi 8,3 de morți pe 1000 de locuitori. Tehnica medicală și în general, avansul tehnologic, a redus considerabil această rată, care în 1950 era de 19,5 de morți pe 1000 de locuitori. Nivelurile de mortalitate sunt determinate în special de factorii sociali (dar nu exclusiv, căci nu putem neglija unii factori biologici), ceea ce ne vorbeşte despre o inegalitate în faţa morţii. Inegalitatea de şanse în sens sociologic semnifică că anumite categorii de oameni, categorii caracterizate de un anumit statut social, trăiesc în medie, graţie acestui statut, mai mult decât alte categorii, cu alte caracteristici sociale. Migrația populației (mobilitate spațială) prezintă, în modul cel mai general, fenomenul de deplasare a indivizilor în spaţiul social. În sens mai restrâns, mişcarea migratorie prezintă deplasarea populaţiei dintr-o localitate în alta sau dintr-o ţară în alta, mişcare însoţită de schimbarea statutului rezidenţial. În principiu, consecinţele migraţiei se manifestă în trei direcţii: asupra societăţii de ieşire, asupra societăţii de destinaţie şi asupra populaţiei migrante. Efectul primar al emigraţiei asupra populaţiei este reducerea acesteia sau reducerea ritmului de creştere a ei. Reducerea este directă, datorită pierderii efective a populaţiei, dar şi indirectă. Întrucât migrează în special populaţia tânără, putem vorbi despre scăderea numărului de naşteri, deci despre reducerea sporului natural. Efectul nemijlocit al migraţiei asupra populaţiei gazdă este sporirea ritmului ei de creştere sau de reducere. Populaţia migrantă suferă, la rândul ei, o serie de schimbări pe toate planurile vieţii sale, datorate necesităţii de a se integra în societatea de destinaţie şi datorate ruperii de mediul în care a trăit. Procesul de integrare, adoptare sau neadoptare de către imigranţi a modelului cultural al populaţiei majoritare constituie o temă extrem de larg cercetată, atât ca reflecţie a importanţei sale practice pentru societăţile occidentale, în care imigranţii ajung să reprezinte procente semnificative din populaţie şi să provoace mişcări sociale, cât şi pentru interesul său ştiinţific, datorat varietăţii de situaţii şi de reacţii din partea imigranţilor sau autohtonilor. În 2005, Națiunile Unite estimează numărul migranților globali la 191 de milioane, însumând 3% din populația totală, ceea ce reprezenta o creștere de 26 de milioane față de 1990. În 2013, NU estimează numărul lor ridicându-se la 231,5 milioane.

 

Bibliografie suplimentară

Manual Sociologie, Volumul II, coordonator Maria Bulgaru, Universitatea de Stat din Moldova, 2003

 

Anunțuri

One Response to Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 7 (eseu)

  1. Pingback: Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 6 (eseu) | Societatea Inadaptată

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: