Variațiune pe aceiași temă: Scriitori (Partea 2)

Astăzi, Listen Up Philip (2014, dir. Alex Ross Perry) și Bored to Death (2009 – 2011).

În afară de asemănarea evidentă, și anume aceea că Jason Schwartzman interpretează personajele principale, la o primă vedere, ambele povești ar fi viziunea în antiteză asupra unei idei singulare. Un scriitor, aflat în dificultate la nivel relaționalo-romantic. Astfel, Philip e arogant, rece și egoist, asta fiind principala cauză pentru care relațiile lui nu prea funcționează, și, în final, fiind părăsit de iubita lui de doi ani, pe când Jonathan are probleme cu alcoolul și marijuana, drept pentru care și iubita lui se mută în altă parte. După cum pune și el problema, „How can you love someone if you’re in a haze all the time?”, deși din punct de vedere al personalității este complet opusul lui Philip. Doi eroi opuși comportamental, dar cu aceiași problemă: incapabili să accepte situația în care se află, incapabili să prețuiască ceea ce au, incapabili de a găsi un dram de fericire decât prin căutarea noului.

Scrisul pare a fi principala cauză pentru asta. Dacă Philip a ajuns arogant din cauza publicării celui de-al doilea roman al său și implicit, succesul ce vine din postura de tânăr talent recunoscut de lumea cărților, plictiseala lui Jonathan vine din imposibilitatea de a termina cel de-al doilea roman, drept pentru care se dă drept detectiv privat pe Craigslist și intră în diverse aventuri comice și, uneori, tragico-comice.

Ca orice scriitor care se respectă (sau cel puțin nu se urăște) amândoi au puțini prieteni. Ceea ce îi leagă pe amândoi sunt mentorii, înaintați în vârstă, interpretați de monștrii sacri (dacă-mi este permis să zic asta). Philip îl are pe Ike Zimmerman (Jonathan Pryce), un scriitor care făcea furori prin anii ’70 – ’80, care acum este încastrat într-o închisoare voluntară de solitudine și amărăciune, iar Jonathan îl are pe George Christopher (Ted Danson) un editor de revistă care trece printr-o criză a vârstei a treia. Amândoi poartă roluri importante în poveste ca și în viața protagoniștilor principali, servind ca un fel de exemplu, o privire în viitor, o imagina a ceea ce vor deveni dacă nu se vor schimba. Evident, nici unul nu o face, atrăgând parcă atenția asupra naturii imuabile a scriitorului ca animal creativ.

Untitled

Umorul are și el o parte importantă în narațiune și în acțiune, dar asezonat după natura intrinsecă a personajului. Dacă în Listen Up Philip, comicul e mai mult de limbaj, este acid și sarcastic, ironic și răutăcios, în Bored to Death situația dă tonul râsetelor, dar nici cel de limbaj nu este de aruncat. Sunt scrise bine amândouă, de oameni cu un simț al umorului foarte dezvoltat și cultivat, special pentru a atrage o audiență oarecum elevată și matură.

Aș putea trage o concluzie, dar din păcate Bored to Death a fost anulat (spre surprinderea mea) după al treilea sezon, deci nu are un sfârșit concludent. În schimb, vă las pe voi să o faceți.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: