Identic (short story)

EL

S-a născut ca urmare a unui efort de laborator, nu de dormitor, dar pe cale normală, la fel ca și ceilalți. Fără complicații, un băiat sănătos și normal oricum te-ai uita la el. E secretul meu și îl voi lua cu mine în mormânt.  Doar că … când l-am adus și l-am pus în pătuț, s-a uitat la mine de parcă știa. Știa și s-a uitat în ochii mei, direct în geniul meu și m-a învinuit.

EA

Cea mai fericită zi din viața mea. Mariajul ăsta se ducea pe apa sâmbetei fără el, micuțul meu. Ne-a salvat. Îmi iubesc soțul, dar s-au dus zilele iubirii romantice. Și după atâția ani de încercat, apare el, dintr-o cină plină cu vin. Nu l-am mai văzut zâmbindu-mi de ceva timp, dar în seara aceea a venit de la muncă și m-a luat pe sus. Cu flori, la costum impecabil, cum aș fi putut să-l refuz? Și bine că nu l-am refuzat, noaptea aia a fost ca o reîntoarcere la un trecut pe care l-am adorat …

EU

Nu mi-a fost greu să o fac. Un fir de păr smuls, un ovul furat din bancă, o extragere de ADN într-o seară când toată lumea era acasă cu familia. Am avut 365 de încercări până a fecundat ăsta. Am gene puternice, o știu. Cel mai greu a fost să-l implantez în ea. Am scos-o în oraș, am băut. Am adus-o acasă, era extatică și-mi zâmbea așa de încântător … Am făcut sex până și-a făcut efect somniferul pe care i l-am pus în vin. Nu pot risca ca progenitura mea să iasă greșită. Nu pot risca o amestecătură de gene, nu pot lăsa asta în voia probabilității. Dacă Dumnezeu nu se joacă cu zaruri, nici eu nu o voi face.

EL

Crește, azi a formulat prima lui propoziție. Nu mă așteptam, eu am început să vorbesc cu câteva luni mai târziu. Am găsit niște vechi albume cu poze deranjate în dulap. Cred că începe să suspecteze ceva, asemănarea fizică există și începe să se contureze. Trebuie să fac ceva să împiedic asta. Pozele digitale le-am șters de ceva vreme. Astăzi a făcut o remarcă ciudată, a zis că o să înceapă să meargă mai devreme decât noi. Știe ceva ce eu nu?

EA

Sunt așa de mândră de el. Astăzi mi-a zis că îi este foame. Cu propria guriță. Din întâmplare, căutând niște haine mai vechi, am dat peste pozele din copilărie ale soțului. Asemănarea este izbitoare. Am vrut să-i zic, să ne minunăm amândoi și el să-mi explice cum a reușit genetica să creeze o așa frumusețe. Ador să-mi explice despre munca lui, se vede pasiunea în ochii lui. Despre ADN și telomeri, despre citozină și guanină, timină și adenină și cum a apărut de fapt viața în Univers, de la niște glucide. Dar nu m-am încumetat. Se uită așa de ciudat la micuț, cu un amestec de frică și emoție. E oare gelos? Nu, nu el. Este mult prea rațional pentru asta.

EU

Se uită iar la mine. Îmi încătușează privirea și își asumă o mască impenetrabilă, goală. Știe! În adâncul lui, știe. Nu știu cum, dar știe. Am citit azi un studiu despre transplantul de creier care va fi încercat la noul institut de medicină. Trebuie să reușească, dar nu mă încumet să încerc să-i ajut. Trebuie să fiu în expectativă. Trebuie să-l observ și să aștept semnele. Oricum, un transplant de acest gen nu poate fi făcut decât pe persoane care s-au oprit din dezvoltarea fizică. Mai sunt doar câțiva ani.

EL

Mi-am dat seama ce a vrut să facă. Mi-a subestimat puterea de înțelegere. Prostul, s-a subestimat pe sine însuși. Întotdeauna a avut impresia că e mai bun decât restul, chiar și față de ea. Ea a fost, în schimb, umbrită de sentimente materne. A avut dreptate, progenitura lor ar fi ieșit slabă. Patetică, megalomaniacă și irațională. În schimb, am ieșit eu. Am fost amândoi în expectativă, ca un joc de șah cu mutări anuale. Am știut că de îndată ce mă opresc din dezvoltarea fizică o să acționeze. Dar nu a anticipat mișcarea mea. Pe când el îmbătrânea și își pierdea vitalitatea corpului, eu am avut grijă să mi-o dezvolt pe a mea. Da, „tată”, de asta am vrut cursuri de autoapărare și abonament la sală. Ai încercat să mă anesteziezi în mijlocul nopții, ca prădătorii de morminte din era victoriană. Din două mișcări, erai pe podea cu gâtul rupt. Trebuia să îmi administrezi un somnifer înainte. Păcat că era și mama acasă. Te-a văzut, fără suflare acolo pe podea. Am încercat să o calmez, i-am explicat planul tău de imortalitate. Dar a fost iar umbrită de sentimente. O ființă patetică, fără de vină. S-a sinucis, „tată”. Și-a tăiat venele în cadă, plângându-ne. S-a terminat,  „tată”. Ai fost creatorul meu, dar eu am fost stăpânul tău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: