Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 5 (eseu)

Partea a patra

 

Perioada modernă este caracterizată de mulți ca având element principal o neîncredere crescută față de politicieni și instituțiile politice. Trăind într-o lume larg guvernantă de ideologia democrației (din grecescul δημοκρατία – demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”. Este un regim politic care se bazează pe voința poporului, iar principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii), problemele principale ale institutiilor politice tine în mare parte de democrația instituțională, o formă de democrație apărută după al doilea război mondial, ca urmare a imposibilității de aplicare a democrației clasice, bazată pe reprezentare, deoarece “societățile complexe în care deciziile importante nu pot fi luate decât de specialiști și, mai ales, de către oamenii politici aleși pe baza competenței lor și pentru care acțiunea politică a devenit o veritabilă profesie” (Pierre Birnbaum, La Fin du politique, p. 227). Unul dintre elementele ce caracterizează (sau ar trebui să caracterizeze) democrația modernă este pragmatismul, definit filosofic ca fiind “un set de argumente despre cunoștere, semnificații și adevăr” (Westbrook, 1993). Acestea fiind spuse, pragmatiștii formează un grup indisciplinat; nu pot să cadă de acord între ei despre diferitele lor vederi filosofice sau politice. Knight și Johnson cad de acord că însuși conceptul de pragmatism este ambiguu, și de aceea îmbrățișează viziunea lui John Dewey (filozof american, 20 octombrie 1859 – 1 iunie 1952), și anume “regula pragmatică”, cum o denumește acesta, care spune că “pentru a descoperi sensul unei idei descoperă consecințele pe care le are”. De asemenea, el trage și o linie clară de demarcație între “democrație ca idee socială și democrația politică ca sistem de guvernământ”. Democrația instituțională se bazează însă pe pasivitatea cetățenilor, din punct de vedere politic, fiind compensată, în modul democrației elitiste, de consensul puternic care domnește la nivelul elitelor, în momentul luării deciziilor importante, deoarece elitele au acordul prealabil al masei pasive de cetățeni.

Multe probleme apărute în țările în curs de dezvoltare care au adoptat democrația vin din trei paradoxuri, care se nasc din însuși natura sa. În primul rând este tensiunea dintre conflict şi consens. Democraţia este, prin natura sa, un sistem de instituţii aflate în concurenţă pentru putere. Fără competiţie şi conflict, nu există nici o democraţie. Dar orice societate care sancţionează conflictul politic se confruntă cu riscul ca aceste conflicte sa se intensifice, producând o societate în care pacea civilă și stabilitatea politică sunt puse în pericol. Prin urmare, paradoxul: Democraţia necesită conflictul, dar nu prea mult; concurenţa trebuie să existe, dar numai în limitele definite cu grijă şi universal acceptate. Al doilea set de tensiuni instigă reprezentivitatea împotriva guvernabilității. Democrația implică refuzul de a concentra puterea în mâinile celor puțini și așa pune controlul mecanismelor de reprezentare și responsabilitate în mâinile liderilor. Dar pentru a fi stabilă, democrația (sau orice sistem de guvernare) trebuie să aibă ceea ce Alexander Hamilton numea “energie”; aceasta trebuie să fie întotdeauna capabilă să acționeze și deseori, trebuie să facă acest lucru rapid și decisiv. Guvernul nu trebuie numai să răspundă grupurilor de interese, acesta trebuie să le poată și rezista și să le medieze. Acest lucru necesită un sistem de partide care produce un guvern stabil și suficient de coeziv să reprezinte și să răspundă la grupurile de concurențe și interese din societate fără a fi paralizat sau capturat de ei. Reprezentativitatea necesită ca părțile să comunice între ele și pentru aceste interese conflictuale; guvernabilitatea presupune ca părțile au autonomie suficientă să se ridice deasupra lor (n.a. conflictelor). Acest lucru duce la a treia contradicție, între acord și eficiență. Democrația înseamnă, literal, “guvernarea poporului” sau cel puțin guvernarea cu consensul guvernaților. Acesta este mesajul oamenilor din întreaga lume care sunt săturați de represiunea și corupția din statele totalitare; vor să fie conduși cu acordul lor. Dar fondarea unei democrații și menținerea acesteia sunt două lucruri diferite. Pentru a fi stabilă, democrație trebuie să fie considerată legitimă de către oameni, trebuie văzută ca fiind cea mai bună și adecvată formă de guvernământ pentru societatea lor. Această legitimate necesită un angajament moral profund și o formă de loialitate emoțională, dar acestea apar pe parcurs, și parțial ca urmare a performanței efective. Democrația nu va fi evaluată de către oameni decât dacă se ocupă efectiv de problemele sociale și economice și atinge un minimum de ordine și justiție. Dacă acestea nu sunt obținute, oamenii ar prefera să nu fie guvernați cu consens, aceștia ar putea opta să decarteze alegerea politică. De aici și paradoxul: democrația necesită consimțământ, consimțământul necesită legimitate, legimitatea necesită performanță efectivă, dar eficacitatea poate fi sacrificată pentru consimțământ. Liderii aleși vor fi reticenți în a impune politici nepopulare, indiferent cât de înțelepte sau necesare sunt.

 

Bibliografie suplimentară

The Priority of Democracy: Political Consequences of Pragmatism; Jack Knight, James Johnson

 

Partea a șasea

Anunțuri

3 Responses to Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 5 (eseu)

  1. Pingback: Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 4 (eseu) | Societatea Inadaptată

  2. Pingback: Unde civilizația modernă este un miraj. Partea 6 (eseu) | Societatea Inadaptată

  3. Bine punctat, democratia este competitie si conflict.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: