Eu sau creion (short story)

Fumul îmi iese alene pe nas în timp ce mă uit încruntat la monitor. Tastez ceva, nimic. Afurisitul ăsta de calculator crede pesemne că e mai bun ca mine. S-a blocat și acum își râde de mine. Nenorocitul! Broboane de sudoare încep să mi se adune pe frunte. Simt cum mi se sparg capilarele din ochiul drept și pleoapa îmi zvâcnește. Îmi tremură degetul mic de la mâna stângă. Apăs violent câteva taste; nimic. Îmi încleștez pumnul și pocnesc monitorul cu toată puterea. Obiectul nevinovat zboară în bucățele pe holul cubicului și se face țăndări pe covorul verde. Mă ridic și mă uit la el. S-a făcut praf, plastic și fire și circuite stropite ca într-o pictură post modernistă. Oare aș putea să iau bani pentru asta? Verdele covorului e mai spălăcit decât de obicei. Oare de câte ori a fost spălat și periat și măturat și aspirant? Nu vor să-l schimbe, suma aia de bani iese din profituri. Profiturile scad, investitorii nemulțumiți, directorii schimbați. Lanțul trofic capitalist. Îmi ridic privirea și parcă tot a devenit spălăcit. Albastrul pereților a devenit bleu. Colegii mei se holbează la mine cu ochii încețoșați, unii cu frică, alții cu amuzament. Nu știam că biroul ăsta are nevoie de un saltimbanc de curte, dar de ce nu? Să fac o tumbă? Am trecut de la analizele de piață la datul peste cap? Halal concentrare, dragii mei colegi pe care nu-i cunosc. Și au trecut doar 3 ani. Ușa directorului executiv se deschide brusc și violent și iese EL. Burtă, început de chelie; poartă o cămașă rozalie, o cravată neagră și o pereche de pantaloni care, pun pariu, că se transformă și în cort. Nu-l ajută că e cât jumătate de ușă. Toată lumea se uită la el. Câțiva cârcotași chicotesc pe sub mustață, dar le e frică de Micuț. Aparent, doar eu îi zic așa. Dacă ești șef, probabil îți poți alege singur porecla; Măricelul i-ar suna mai bine creativității lui de scândură.

– Domnule Uncre, la mine în birou! Acum! țipă el din străfundurile Purgatoriului. A! Cum!

– Da, să trăiți, am înțeles, mă maimuțăresc eu.

Nu-mi fac multe griji, sunt cel mai bun analist de aici. Îmi pun creionul preferat la ureche și purced la drum. O să-mi ia câteva minute.

Mă simt bine cu creionul meu preferat lângă mine, este unealta mea favorită. Este perfect, poți să ștergi ce scrii cu el folosind guma din dos, îl ascuți oriunde și oricând vrei. Unealta perfectă. Mă întreb dacă cineva și-a dat seama ca am numele predestinat folosirii unui creion; mă numesc Ion Uncre, este de ajuns o simplă inversare. Cum naiba nu a sesizat nimeni? Și mai ales, cum nu și-a dat nimeni seama că e un nume fals? Dar presupun că dronele n-au nevoie de nume, poate doar numere.

Mă așez în timp ce Cap Poleit zbiară la mine despre distrugerea proprietății companiei. Câtă lumină într-o cămăruță. Iluzii de libertate. Ah, ce aș lua creionul ăsta și aș șterge becurile și după, zidurile astea triste. Aș mai șterge și gura Țipătorului; sau doar limba. M-aș simți pesemne vinovat dacă s-ar sufoca. Mă simt înlemnit, dar nu-mi dau seama de ce. Aberațiile lui ăsta nu mă afectează. Ce mic pare, pe când eu mă simt înalt și … lung? Simt o înțepătură în moalele capului, parcă-mi iese un fir de păr gros de câțiva centimetrii. Mă zburlesc, privirea îmi este de sticlă. Pun un deget în locul cu pricina și am un mic șoc. Din scalpul meu sănătos iese un colț ascuțit. Și iese, se mărește, tinde către cerul albastru și îmi înțeapă degetul. O picătură de sânge. Mă ridic în picioare și mă lipesc de ușă. Șeful se uită la mine terifiat și eu am tot privirea de sticlă. Brațele mi se lipesc de trunchi și picioarele unul de celălalt. Piele mă doare, se întărește ca sub acțiunea unei rășini. Mă doare! Mă zbat, încerc să merg, dar picioarele îmi sunt gumate. Pantofii negri se topesc, un lichid negru se scurge pe covorul verde și tălpile mi se transformă într-o masă amorfă albă. Hainele mi s-au topit, cămașa mea preferată albă, pantalonii mei bleumarin, chiar și cravata mea roșie; s-au scurs și ele pe același covor învechit. Pielea îmi este de lemn, lucioasă și galbenă. Omul din fața mea se uită cu ochii bulbucați la transformarea mea, din gura deschisă ieșindu-i salivă, pe care încearcă s-o muleze în cuvinte. Ce patetic arată, mic copil mare, văduvit de realitate și imaginație. Îi datorezi oare ceva existenței sau existența ta îți datorează ceva ție? Simt că plutesc. Un vârf mare de grafit îmi ține loc de cap. Ce conștiință universală.

Ah, ce sunet infernal. Sacul ăsta de carne a început să țipe de teroare. Îndrept guma spre el. Din două mișcări și o răsucire, i-a dispărut gura. Dar de ce să mă opresc aici? Mă întorc, și cu al meu vârf atotputernic desenez un peștișor. Cum mai țipi atunci când gura ta e un peștișor? Ochii îi trădează intenția, acum parcă mă surzește cu pupilele agitate. Șterg, desenez doi galbeni romani. Roagă-te să vină Charon, micuțule, să te salveze. Alți saci de carne dau buzna în birou. Aceleași țipete, alți peștișori; aceleași pupile, mai multe monezi. Unde-i Hades când ai nevoie de el?

Ce bezmetici! Aleargă toți care încotro. N-ați înțeles conceptul de atotputernic? Sunt peste tot și nicăieri, așa cum Dumnezeu nici măcar n-a visat că e posibil. Tai, șterg, desenez alandala sau la obiect. Pot să vă desenez conceptul de futilitate? Hei, tu, nu te duci unde trebuie, pentru că n-ai unde să te duci! Haț, hârș, ți-am desenat un ceainic în loc de cap ca să nu-ți torni teroarea-n cap. Râd pentru mine. E timpul pentru ceva grandios, să desenez un Univers. Pentru mine, dar poate și pentru voi ăia noi. Încep cu un cerc, dar trebuie să-l transform în sferă. Așa arată o planetă? Acum da. Să fac și un soare. Dar … am rămas fără miez. Vai, dulce disperare divină. M-am consumat. Am rămas un ciot, guma s-a evaporat. Plutesc alene prin nimicul ăsta alb, măcar de-ar fi negru să-mi sărbătoresc eternitatea. Măcar de vă ștergeam pe toți de tot. Râdeți din peștișori de bietul atotputernic uzat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: