Deconstrucție berkeleiană (short story)

Cafeaua de la facultate e un pișat, pus într-un pahar de carton și îndulcit artificial. Nu știu de ce m-am trezit așa de devreme, urăsc cursurile matinale. Ce societate e asta, care cere și promovează trezitul forțat? Îmi fac drum spre auditoriul 4, unde proful Xulescu o să ne predea vreo 5 pagini, o reformulare a unui text din cine știe ce carte pe care o ține pe post de Biblie sub pernă. Cred că-l țin minte pe tip, păr grizonat în părți, un mic cercel auriu în urechea dreaptă, genul nonconformist conformist care obsedează pe un filosof obscur, mistic și ocult. Trebuia să te faci guru, amice. Sau să citești Osho.

– Bună ziua și bine ați revenit la cursul de Istoria Gândirii. Azi vom analiza gândirea (hehe) unui filosof anglo-saxon, și anume George Berkeley. Născut în 1685, mort in 1753, dar asta e mai puțin important. Este cunoscut mai ales pentru doctrina sa care stipula inexistența unei substanțe materiale, iar tot ce percepem sunt doar idei. E o idee interesantă, nu credeți? Să scriem ceva …

După 50 de minute de tocit paginile, mi-a ajuns.

– … desigur, asta ar însemna că realitatea nu este intrinsecă, ci doar o concepție umană. Desigur, asta este o concepție profund greșită.

– Prof, credeam că e important să ne formăm propriile concepții despre viața umană, îndrug eu pe jumătate adormit. Se numește … gândire critică, dacă nu mă-nșel. Trebuie să-mi iau un termos.

– Tinere … îmi dădeam doar cu părerea, vag prins pe picior greșit. Cum te cheamă, nu îmi pari cunoscut?  Trage de timp ca să-și pregătească contraatacul.

– Nu asta e important, nu suntem la facultatea de drept. Nu trebuie să-i dau răgaz. Cum definiți dumneavoastră realitatea, atunci? Nota bene, când ai de-a face cu cineva superior pe scara socială, nu uita să acorzi respect, natura sau artificial.

– Conceptul ăsta e mai bine discutat într-un seminar cu un asistent, dezbătut cu colegii de grupă, nu când peste o sută de elevi așteaptă cursurile după care vor învăța la sesiune. Adoptă o postură oficială. Să continuăm …

– Dar domnule, realitatea poate fi deconstruită foarte ușor. Desigur, ai nevoie de curaj să faci asta. Surâd ușor cu colțul gurii.

– Tinere, asta e o provocare?

A mușcat! Bine bibane, hai să ne jucăm. Mă ridic, și mă deplasez către catedră. Între timp, pun o mică doză de LSD în pișatul ăsta de cafea. Îi ofer o gură și bea cu sete. Scena este pregătită. Asta pățești dacă mă pui să mă trezesc la 06:30.

– Acordați-mi 5 minute să vă expun ideea mea. Și după plec. Nu clipește, probabil îi surâde ideea de a scăpa de acest nou element perturbator și anume eu. Oare începe să halucineze?

– Da, da, bine, și vocea i se aude parcă din peștera lui Platon.

– Eu consider că realitatea umană este construită pe baza a trei concepții empirice. Baza socială, percepția și materia. Dacă-mi permiteți, și mă deplasez la tablă ca să par ca un zeu în halucinațiile sale, o să vă demontez realitatea și o să vă las în nonexistență.

Tipul se uita la mine foarte atent și o dâră de salivă îi curgea dintr-un colț al gurii. Exact starea pe o vroiam.

– Luați toate relațiile interumane pe care le-ați stabilit până acum și uitați-vă la ele prin prisma societății. Construcția civilizației umane presupune de la început existența unor rapoarte între oameni pentru a forma un nucleu, o bază. Dar baza aceasta nu este stabilă, stă pe baza unor reguli mai degrabă ghicite, și nu luate ca atare. Relativitatea socială, așa o numesc eu. Avem legi, concepte ca bun simț și moralitate, toate ivindu-se dintr-un trecut sălbatic și violent. Nu cred că este o bază foarte bună pentru supraviețuirea ca specie, nu? Orice lucru care anulează chiar și pentru scurt timp această bază și haosul este asigurat. De aici și apariția politicii și puterii, arta de a guverna haosul. Dar natura umană, filonul sălbatic al creaturii umane, este întotdeauna cu pas înainte. Dacă dai la o parte socialul, ce rămâne? Instinctul. Creatura.

Profesorul meu se cocoșează. Oare ce vede? Vede semenii lui sau doar concurenți pentru hrană? O să devină violent? Simt un mic firicel de frică.

– Perfect, acum suntem creaturi de instinct. Scopul nostru? Propagarea speciei și supraviețuirea. Prin orice mijloace posibile. Societatea denigrează violența înnăscută pe motiv că n-are loc în civilizație și trebuie stârpită. Oare câți dintre ei s-au gândit ce orori au făcut strămoșii noștri pentru ca noi să stăm aici și să vorbim despre asta? Pe când nu eram în vârful lanțului trofic și eram doar un alt animal prin stepele Africii, ne bazam pe percepție. Vedeam un fulger și știam că vine și tunetul. Iarba care se mișca contrar cu vântul putea ascundea un tigru care vroia să ne devoreze măruntaiele. Ne bazam pe Percepție. Era singura ferestră spre lume, nepoluată de conștiința de sine care ne limitează astăzi. Praful era praf, apa era apă. Durerea doar un rezultat secundar al faptului că am făcut ceva greșit și probabil că moarte va urma. Simplitate, dar nu minimalism. Dar să aruncăm și percepția la gunoi. Ce ne rămâne?

Proful începea să tremure, prostul probabil și-a demontat toată ființa și acum creierul lui nu știa cum să reacționeze. Nu puteam să mă opresc, îl voi reduce la nimic.

– Și percepția se bazează pe ceva. Lumină. Vibrațiile aerului. Impulsuri electrice. Fără ele n-ar exista simțuri, și toate se datorează unui singur lucru. Big Bang-ul și materia creată de acest eveniment singular. Fără subparticulele care au luat naștere atunci în acea explozie, nimic n-ar exista. Dacă legile fizicii ar fi fost altele, chiar și cu o cantitate infimă, noi n-am fi aici. Și ce e cel mai amuzant este faptul că a apărut fără scop. N-are creator, motiv sau concepție, de altfel. Are secrete și majoritatea ne vor rămâne necunoscute …

Tipul era pe jos, în convulsii. Desigur, nimeni nu mă mai asculta, toți încercau să-l ajute. Avea spumă la gură. Până au venit paramedicii, a făcut un infarct miocardic și a murit în drum spre spital. Tragic, ar spune unii. Amuzant, aș spune eu. Mă gândesc serios să mă fac profesor de filosofie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: