Generalități despre generalizare

Deși am zis mai în glumă, mai în serios că nu mai scriu pe blog, sunt forțat de anumite împrejurări de a reveni cu un articol, două. Și de obicei nu scriu despre lucrurile, persoanele, ideile care-mi plac, ci despre prostiile și proști care mă amuză. Deci, un subiect infinit.

Ce mă amuză mai nou sunt idioții care sar de cur în sus atunci când îi generalizezi. (știu, vă așteptați la un articol despre ce mănânc eu când mă trezesc după amiaza; mic dejun sau prânz) „Oh nu, ai zis că fac parte dintr-un anumit gen de oameni. Mă simt profund ofensat!” Da, așa e. Toți suntem unici și speciali, iar cine nu vede asta e un conformist și un neinteresant. Păi parcă suntem toți cu moț în cur sau doar tu ești?

Anunț important: nu sunteți speciali și nici unici. La fel ca arta. Originalitatea a dispărut de ceva vreme, acum totul ține de nuanțele pe care ți le însușești, cum te asamblezi ca persoană încât să nu pari un căcat pleoștit. Contează cât de interesant ești și cât de bine disimulezi inspirațiile tale pentru că, la un moment dat, sigur o să plictisești mulți oameni. Contează să te adaptezi cât mai bine și să adopți diferite piese pe măsură ce avansezi în viață. Desigur, aici vorbesc strict de cei cu o gândire critică. Dacă faci parte din masa de paricopitate, nu trebuie să-ți faci griji; cei ca tine sunt prea proști să se plictisească unul de altul. Desigur, faptul că nu fac parte din masa asta nu mă face special, sunt milioane ca mine, dar noi avem ceva puțin diferit. Noi vedem cum v-ați asamblat. Ai avut păpușă Barbie în copilărie, nu e de mirare că acum vrei să pari înaltă și blondă, deși ai un metru și-o flegmă și-ți stă ca dracu cu orice fel de culoare. Ai avut soldăței de plastic în scutece, și acum vrei să te faci general. E drăguță asta zic eu, dar tu nu poți să treci de instrucție pentru că nu te duce capul nici la alergat.

N-am o problemă cu faptul că vă credeți speciali, chiar deloc. Problema mea e că vă aruncați în chestii mai mari ca voi. Toți vreți să jucați în filme, sau să ajungeți pe scenă cu Santana, sau să câștigați premiul Nobel. Și în mare parte, nu e vina voastră. E vina părinților, profesorilor, a societății în general. V-au ținut în puf, când vă întreba cineva ce vreți să vă faceți când sunteți mari și voi ziceați astronaut sau cercetător, toată lumea vă ținea trena pentru că deh! copilul meu e special pentru că e al meu. Ajungi la maturitate (în România, norocoșilor) și ca să vezi, n-ai făcut nimic. Ai două doctorate în fizică nucleară și faci cartofi prăjiți la Mec, dând vina pe noroc, baștanii care au dat șpagă sau pe părinți că ți-au zis să-ți urmezi visele. Iți dai seama că nu ești special și intri în depresie. Poate te și sinucizi, dar orice ai face, nu te procrea. Pentru că o să promovezi aceiași cultură de căcat care te-a adus în situația asta.

Și da, și eu sunt în cam aceiași situație, pentru că și eu am crezut porcăriile regurgitate de profesori. În schimb, mama îmi zicea că dacă nu învăț și dacă nu muncesc cu sârg, o să ajung gunoier. (am auzit că un gunoier câștigă destul de mult, ar trebui să mă interesez) Problema cu muncitul ăsta din greu e că promovează mediocritatea. Și mie nu-mi place mediocritatea. Și când zic mediocritate, nu zic ordinar. E ok să fi ordinar, are o anumită nuanță de libertate. Când zic mediocritate, zic prostie. Prostia aia propagată de toți idioții ăștia care cred că dacă muncești din greu, o să ai de toate. O pulă! Citez: dacă gândești pozitiv, se întoarce karma și o să ai parte de bine. Iarăși, o pulă! Hai să stăm ca proștii și să ne gândim la floricele pe câmpii pentru că sigur o să vină cineva să-mi dea bani de căldură pe timp de iarnă. Pentru că sunt pozitiv, în pula mea! Desigur, nu mă deranjează dacă mori înghețat în garsoniera ta, e un cretin în minus pe lumea asta.

Și o ultimă chestie, nonconformismul ăsta. Care e tot conformism. Da, ai o șuviță albastră, kilt și șosete roz. Felicitări, ai sindromul Down! Dar asta nu înseamnă ca ești nonconformist, sigur mai sunt cel puțin câteva sute de oligofreni ca tine care au decis să iasă așa pe stradă. Da, nu-ți pasă că te judecă lumea, mare căcat flambat, ai salvat lumea de culoare gri și trebuie să-ți facem o statuie. Doar așa, ca să-ți zdruncin visele de rebel, oamenilor nu le prea pasă cum ieși tu îmbrăcat afară, au ei destule probleme pe cap. Poți să gândești în orice direcție, plan, dimensiune, undeva, odată, sigur cineva a gândit ca tine. Nu te conformezi normelor larg acceptate, bravo ție, dar dacă faci asta doar ca să pari cu moț am niște vești proaste: ești un idiot profund.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: