Stuff [1]

A fost dragoste la primul impuls. Un șir intens de 1 și 0 porni de la placa lui de rețea către portul ei și aia a fost. Cablul ce-i lega aproape că luă foc sub tirul de ocheade electronice. O boxă scăpă niște pârâituri aplanate de muzica clasică ascultată de ea. Lui îi plăcea asta. Începu să transmită cât mai multă informație către ea. Ea îi răspunse scoțând la imprimantă poze luate de pe internet. Un apus de soare, o grădină japoneză, o nebuloasă din alte galaxie. Au rulat amândoi un simulator de conducere și s-au plimbat sub un clar de lună pixelat. Au găsit pe internet o pagină cu tururi virtuale. Au fost în Paris, o podgorie din California și pe Marele Zid Chinezesc.

După un timp știau totul despre fiecare. El era calculator de contabil, ea de secretară. El lucra cu numere și retras, ea extrovertită și imaginativă. Restul de rețea tăcea și se uita. Nu se va termina bine. Ea era destul de învechită. Tastatura se cam bloca, memoria dădea rateuri. Trăiau clipa electronică fără să se uite la alții.

Venise și ziua fatidică. I-au luat monitorul cu tub și au adus unul plat. I-au înlocuit memoria și tastatura. Până și sistemul de operare a fost schimbat. Nehotărât, el i-a transmis o interogare. Ea i-a trimis înapoi un șir de operații matematice, și deși corecte, i-au rupt lui procesorul în două. Dezamăgit de legea lui Moore, a deschis o linie de comandă și a scris:

Format C:\

………………………………………

Fața mea e un oraș. Îi simt dimineața, când mă trezesc să mă duc la muncă. Orașul se trezește. Suburbiile de pe fruntea mea forfotesc de copii și părinți agitați. Câinii latră. Claxoane. Tamponări. Viața de familie.

Zgârie norul care e nasul meu își deschide larg porțile să primească corporatiști în cubiculele lor. Mașinile intră în parcarea subterană, unde vor dormi pentru următoarele zece ore. Pescarii își ambalează bărcile și ies să pescuiască pe ochii mei. Două lacrimi cad, sunt agasat de lumină. Pe valurile lor sunt navetiști în feriboturi, ducându-se fiecare spre rutina lor. Pe lângă ei, câțiva tineri pierde-vară fac surf.

În parcul din barba mea, bătrânii joacă șah și-și plimbă cățelușii scumpi, alungând singurătatea de sfârșit de viață. Un pădurar își savurează cafeaua în cabana de pe obrazul meu drept. Pe cel stâng, o echipă de filmat caută urși printre firele de păr. Pe dealurile însprâncenate, apar niște litere mari și albe.

Scrie: FAȚA MEA E UN ORAȘ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: