Eu (random rant)

Viața era bună. Dacă o analizezi prin prisma caracterului, era bună. Dar dacă examinezi trecutul în amănunt, ajungi la concluzia că era la fel ca prezentul. Dealuri, viața e ca un deal. Ne idealizăm trecutul pentru că ținem minte doar momentele de fericire și de împlinire. Mai ales dacă ești un tânăr adult care se gândește la adolescență, nu poți să nu intri într-o melancolie adâncă. Alea erau vremurile bune, băutura era mai ieftină, fetele erau nubile, te mulțumeai cu câteva țigări pe zi și părinții îți asigurau un minim de susținere financiară. În multe țări ar fi fost o problemă majoră să te îmbeți la vârsta de 16 ani, dar nu și aici, locul unde am crescut. Orașul ăsta, ca și țara asta de altfel, are obiceiul de a îți lua inocența cât mai devreme și de a o arunca la gunoi cum te abați de la calea cea “bună”. Calea către ceva-ul ăla al maselor, lucruri la care aspiră toți. Carieră, casă, mașină, familie, pensie. Cele mai plictisitoare vise din câte mi-a fost dat să văd. Desigur, nu e vina lor, majoritatea nu au șansa de a ieși din ignoranță, și probabil mulți nici n-ar vrea. De îndată ce ieși din schema clasică acolo rămâi. Inocența și ignoranța nu pot fi recâștigate, nu te poți întoarce în starea aia de fapt, unde totul e cât de cât roz. Cred că aș putea să o compar cu întoarcerea unui soldat din război, după ce ai văzut ororile lui, viața liniștită de acasă e … seacă. O data ce vezi lumea așa cum e, poți să întorci capul, poți să ignori totul, dar undeva, într-un colț din mintea ta e o mica voce care îți aduce aminte de tot.

Uitându-mă în spate, pot enumera pe degete momentele care mi-au definitivat maturitatea. Și da, pentru mine, a fi matur nu înseamnă conformismul maselor, așa cum mulți gândesc. Ca s-o pun în termini mai descriptivi, maturizarea mea a însemnat trecerea bruscă de la idealism la cinism. Da, orice idealist se transformă într-un cinic, pentru că așa merg lucrurile,  orice imagine idealizată a realității nu face piept realității propriu-zise. Prima bere, prima țigară, prima partidă de futut, astea sunt amintirile pe care le ții o viață. Primul sărut, prima relație, prima iubire, astea sunt campaniile de marketing. Și faptul că mulți țin minte porcăriile astea, le fac campanii de succes.

Prima dată când am băut vodcă nu mi-a plăcut, mă ardea pe gât, avea un gust îngrozitor și îmi ardea stomacul. Dar foamea vine mâncând presupun, pentru că a început să-mi placă și în scurt timp am dezvoltat o sete puternică față de orice băutură alcoolică. Berea în schimb nu mi-a plăcut niciodată, nici măcar într-o zi fierbinte de vară. E amară, e slabă și carbogazoasă. Și mahmureala de la bere e îngrozitoare. N-aș putea da un răspuns definitiv dacă cineva m-ar întreba de ce caut mereu să mă îmbăt. Ca să dau puțină culoare unor oameni care altfel ar fi extraordinar de plictisitori. Pentru că viața e plictisitoare. Pentru că uneori n-ai nimic mai bun de făcut. Pentru că ai nevoie de ceva să te dărâme și să te facă să uiți anumite traume. Dar sincer, nici nu prea contează.

Singura dependență mai puternică e cea de tutun. Dacă aș putea, aș fuma tot timpul, oriunde, oricât. Mă simt mai apropiat față de un pachet de țigări decât orice om pe care îl cunosc sau pe care îl voi cunoaște. Fumez de aproape 10 ani și n-am încercat niciodată să mă las. Și mă enervează oamenii care-mi atrag atenția că fumatul dăunează. Da, știu că dăunează, poate mult mai bine decât voi. Și nu înțeleg de ce pula mea nu pot accepta alegerea unei persoane în deplina facultăților sale mintale. Nu fumez ca să fiu mai cool, nu fumez ca să mă calmez, fumez pentru că-mi place. Fumez pentru că am o fixație orală destul de puternică și pentru că am o pornire de auto-distrugere care bate la cur rațiunea.

Și nu, nu există dependență de sex, ci de dopamină. Hormonul plăcerii. Câți dintre voi știu că plăcerea și durerea produc aceleași efecte în creier? Da, asta explică sado-masochismul, și e unul dintre cele mai tari fetișuri. Pe lângă cele deja arhicunoscute: piele, tocuri, etc. E așa de ciudat că sexul provoacă cele mai mari probleme în societatea umană, și nu războiul, armele nucleare, sau inegalitatea socială. Toată propaganda copilăriei, religioasă, conservatoare, ne învață să vedem sexul ca ceva decadent, care se face în spatele ușilor închise, cu pătura pe cap și fără sunete. Ce dracu se întâmplă dacă te fuți pe o bancă într-un parc, cu țipete și zbierete? Am impresia că majoritatea iau viața prea în serios, de aici și toată frustrarea omenirii.

Nu știu ce dracu am vrut să spun cu textul ăsta, probabil nimic. Trageți voi concluziile.

Anunțuri

One Response to Eu (random rant)

  1. Ca sa fiu sincera, textul asta a fost mai bun decat toate scenariile tale pseudointelectuale. Si da, e un compliment intr-un compliment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: