Libertate (short story)

Mi-a înțepenit fundul pe bancheta asta de lemn. Ce orășel de căcat. Lumea se strânge aici pentru libertatea eternă, de parcă ar fi cine știe ce Nirvana de câțiva kilometri pătrați. E doar o idee perpetuată de alcool, iarbă și, ocazional, de muzică bună. E doar un loc plin de bețivi și idioți. Locul perfect să-ți plângi de milă, sau mai rău, să-ți cultivi visele de dumnezeire. În loc de ceață, se adună vapori de cinism și miroase a nihilism strâmb. Noaptea asta nu sună a bine, a trecut de miezul nopții și sticla asta de vodcă încă nu și-a făcut efectul. Toată lumea doarme în corturile lor puse perfect simetric, de parcă suntem la o convenție de yoga. În pula mea de simetrici. Trebuie să mă duc să mai iau ceva de băut, altfel mă apucă somnul. Îmi mut hoitul de pe bancheta asta împuțită și îmi fac drum spre cel mai apropiat magazin. Casele astea dărăpănate sunt companionii perfecți în imperfecțiunea lor. Una mai are puțin și cade, alta are o fereastră mai mare decât cealaltă. Așa da, prea multă perfecțiune face omul să creadă că există așa ceva. „Luați entropie, neamule!

Un câine latră pe măsură ce mă apropii de magazin, și tot ce vreau să fac e să țip „TACI ÎN PULA MEA!„. N-am nimic cu câinii, dar mă enervează la culme lătratul lor. Intru repede înăuntru ca să nu îi văd pe jalnicii ăștia care stau în față, încercând să fie cool cu berea lor de 2 lei și discutând despre genuri obscure de muzică, de parcă mi-ar păsa mie de gusturile lor retardate. Tipa de la ghișeu îmi aruncă ocheade de parcă am intrat să-i fur băutura. Sau de fapt țipă în minte să plecăm în pula mea odată la culcare că moare de somn. „Scuze, tanti, lumea nu se duce la culcare că vrei tu„. Îmi plătesc poșirca și decid să ies la o plimbare pe ulițe. Sper să nu regret.

Da, e adevărat, ținutul ăsta nu prea doarme. Într-un oraș normal, străzile ar fi goale și orice tâmpit care doarme pe jos ar fi adunat de forțele de ordine, sau de ambulanță, după caz. Dar nu aici. O grămadă de hippioți jegoși stau pe trotuare, sorbind cu jind dintr-un PET de bere de parcă ar fi ambrozie. Pe undeva un bar de metale își dă duhul. Odată, îmi plăcea să stau cu genul ăla de oameni. Stilul de viață, conversații semi-inteligente, dar după un timp realizezi că se agață de o ideologie adolescentină mai ceva ca naziștii. Și, desigur, câțiva neo-naziști se bat cu câțiva punk-eri pe eterna temă, „Care se agață de trecut mai mult?„. Patetic, asta-i libertatea de exprimare? Să ne dăm niște picioare în cap, vedem noi care are dreptate mai multă. Dă-o-n pula mea de relativitate. Un cuplu se plimbă ținându-se de mână. Par drăguți așa, zâmbind și tot holbându-se unul la altul. Și tot îmi vine să țip la ei: „Coaie, cum puteți să fiți romantici aici? Duceți-vă oriunde, pe un câmp, în vârf de munte, dar nu aici! Aici vin idealiști și se transformă în mici răhăței plini de sarcasm. Aici vine romantismul și se transformă în lăbăreală ieftină. Cu fiecare gest minuscul de sentimentalism făcut aici, dați palme puținului bun simț care a mai rămas pe lume. Și pentru ce? În numele libertății? Astea-s doar regurgitări. Plecați în pula mea mai repede de aici, cât mai puteți.„. Dar nu zic nimic, doar trag o dușcă și merg mai departe. Nu e de datoria mea să-i salvez pe toți.

Ajung pe plajă. Aceiași poveste, numai că aici au focuri de tabără. Nu vă ajută cu nimic, bă, lăbarilor. Băgați și niște folk d-ăla de prost gust, la chitară acustică, ca să fie tabloul complet. Caut un loc care să fie curat de oameni și spre surprinderea mea, chiar îl găsesc. Niște idioate se hlizesc ca greblele pe timp de toamnă, ca să atragă atenția masculilor din raza lor. Stați liniștite, sunt destui tâmpiți pe aici. Dacă îi alegeți bine, deși mă îndoiesc, o să vă fută unul prin corturi. Dacă aveți noroc să nu pută sau să borască peste voi. Mai încolo e un grup de semi-jamaicani albi, care o ard pe cantități industriale de iarbă și vorbesc despre pace globală și alte porcării de genu. „Bravo, băieți, Paler ar fi mândru de voi, filosofi de mase ce sunteți. Când vă întoarceți de aici, vă reluați agenda de agățat puștoaice prin baruri pe care le vrăjiți cu dread-urile voastre făcute de bunica„. Fute-m-aș pe ea de lume. O blondă se împleticește înspre mine și aterizează chiar lângă sticla mea desfăcută. „Pe aproape, pisi, foarte aproape”. Încearcă să-mi zică cum o cheamă, dar eu tot ce sesizez e respirația ei de bere și vomă. După aceea, încearcă să mă ghideze până la cortul ei pentru o seară de sex sălbatic, după spusele ei. „Scuză-mă, păpușă, dar și beat mort am standarde”. Eu sunt un om de bun simț, așa că decid s-o resping blând. Îi pun palma pe față și o împing pe spate, în nisip. Brusc, capul ei cântărește o tonă, pentru că altfel nu-mi explic de ce nu se mai poate ridica. Mă scol și plec. Cât aș vrea să orbesc și să surzesc în momentul ăsta.

Fute-m-aș pe visele voastre de libertate.

Anunțuri

2 Responses to Libertate (short story)

  1. Pingback: Scurte din Constanta (20) : Cristi Mirea

  2. Pingback: Scurte din Constanta (20) : Cristi Mirea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: