Dumnezeire capitonată (scenariu)

FADE IN

INT. O CAMERĂ – ZIUA

un personaj, Mick, 20 – 25 de ani, îmbrăcat într-o cămașă de forță albă, părul răvășit

locație: cameră mică, capitonată, de culoare albă, o fereastră mică pe un perete, o ușa masivă de fier pe peretele opus.

 

MICK1

(țipă)  Există Dumnezeu?

PACIENT

(înfundat) Jeleul ăsta n-are gust! Aaaaaa!

(Mick se uită în stânga și în dreapta)

MICK2

(ton superior) Da, normal că există.

MICK1

Unde? Arată-l și mie, că eu nu-l văd. Arată-l că vreau și eu să-i cer ceva. (slugarnic) Da, ai ghicit, vreau să-i cer libertate. (privirea la mijlocul peretelui, pierdut în zare)

MICK2

(ton megalomaniac) Muritor nătâng, uite-l chiar acolo. Stă într-o cameră capitonată, prins într-o cămașă cu mânecile legate la spate. E pierdut oare Dumnezeul tău?

MICK1

Mă crezi prost? Nu se poate să fiu eu Dumnezeu. Sunt doar un muritor, prins între acești doi pereți de către alți muritori. (arată cu bărbia spre ușă) M-au absolvit de orice judecată și m-au aruncat aici. Orice putere aveam, s-a dus, răpită de moliciunea acestor pereți. (privirea în jos, stând în genunchi)

MICK2

(privirea în zare, ton de milă) Muritor desolat, puterea ta nu constă în aprobarea semenilor tăi, ci în gândirea ta. Înalță trepte imaginare și scapă de aici.

MICK1

Asta nu e libertate, asta e doar amăgire. Ce rost are asta, dacă nu pot să alerg pe dealuri și să beau dulcea apă a munților?

 MICK2

Muritor amăgit, ceea despre ce vorbești tu nu este libertatea care contează. Poți să alergi doar cât te țin picioarele, poți să bei atâta apă cât te duce stomacul, dar imaginația te poartă spre văzduhuri neumblate de nimeni.

MICK1

Deci, tu vrei să zici că de fapt eu sunt Dumnezeu și pot să scap de aici folosindu-mi imaginația? Doar așa, să fie totul clar.

MICK2

Muritor netot, începi să mă calci pe nervi. Trebuie să repeți tot ce ți-am explicat eu până acum? Dacă ai înțeles, pur și simplu acționează. Și nu-mi mai da replica începând cu ”deci”, este enervant.

MICK1

Ah! Vrei să ne certăm, știam eu. Vorbești în cimilituri și înțelesuri fără înțeles doar așa, să pari înțelept.  Ești doar un semidoct. Dispari din fața mea și lasă-mă să disper în camera asta uitată de lume.

MICK2

Muritor nătâng, vrei să te întorci atât de mult la lumea ta încât ai început să gândești ca ei. Reacționezi cu violență la orice gândire care nu intră în normele lor simpliste. Mă dezguști.

MICK1

Gata! M-am săturat de tine și de replicile tale!

MICK2

Muritor (pauză) idiot! Dacă te-ai săturat de mine, înseamnă că te-ai săturat și de tine …

(vorbind aiurea)

(Mick aleargă în ziduri de câteva ori, se oprește)

MICK1

ACOLO ESTE O UȘĂ!

(alergă spre un perete, se lovește și cade jos, inconștient)

INT. UN BAR – ZIUA

(Mick e pe podea, lângă o masă. Ia un pahar plin, bea câteva guri)

(mâna dreaptă îi tremură câteva secunde. Se pocnește singur)

 MICK2

(aproape lăcrimând) Vezi, mă boule, ți-am zis eu.

FADE OUT

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: