17 noiembrie

Lumini, lumini alergând în subteran
Una câte una apar la geam
Nimeni nu le vede, fiecare e ocupat
Citind un ziar sau adâncindu-se într-o melancolie
Pe care doar un tunel poate s-o aducă.

Doar eu le văd cum stau în linie
Așa de singuratice,
Făcute doar cu un scop anume
De a face umbre inutile, adânc
Acolo unde sufletul uman nu-și are culcuș
Aici unde măgăoaia de fier și sticlă țâșnește fără să se uite.
De-ar ști cineva câte au de zis și de povestit, oare
Ar sta să asculte?
Cum să asculte, când nici măcar nu se aud între ei?
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: