Colecție de poezii 1

Oare prin pădure ai alergat
La astre ai țipat,
Cu frunzele ai ținut sfat
Și în noapte ai vociferat
„Mintea mea brusc a plecat”?

Sau în schimb stai în obscuritate
Cu maxilarele puternic încleștate
Cu hainele de sudoare rece, ude toate
Întrebându-te cu o vagă seriozitate
„Oare de ce ma afund în normalitate?”

…………

Venit-am pe ascuns,
Printr-un întuneric de nepătruns,
Căutând puțină lumină
Și un răsărit de luna plină.

Și brusc totul în jur strălucea,
O fântână de fildeș cristale împrăștia,
Conștiința ordonat mi-o plia,
Lumea era toată a mea.

Trezit-am fost pe un pat de spital
Îmbuibat cu fenobarbital,
În jurul meu totul era capitonat
Cu chingi în jurul trupului, legat.
…….
Și te afunzi în realitate
Încerci să scapi de mortalitate
Adunând cu sârg dumnezeire
Propagând o dâră de iubire.
Când gongul sună
Planeta se dărâmă.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: