Ziua 3: Moș Crăciun e blondă?

19 Decembrie, un Mall consumerist din cartier, orele serii. Plictiseala de după muncă nu se tratează cu minți spălate de Dior sau Luis Vuitton, asta e sigur, dar trebuie să-mi iau cadou de Crăciun, pentru că, să fim serioși, e nevoie de un carton de țigări ca să treci peste sărbătorile astea pline de minciuni și drame familiale (sau familiare, cam tot aia e).  Un colind obosit se aude în difuzoarele și mai obosite agățate de pereții lipsiți de personalitate, pe când morții ăștia se perindă prin magazinele cu sacoșe umplute cu tot felul de porcării. Mă simt ca pe pârtie, blocând priviri goale ca fiind copaci. Cine naiba pune copaci pe pârtie? Ce idiot sunt.

Intru în magazinul de tutun, cu gândul la țigările mele prețioase, când dau nas în sâni cu Moș Crăciun. Cum, sâni? Aparent, patronul magazinului a crezut că ar fi amuzant ca vânzătoarea ar fi mai fericită dacă ar purta, toată luna decembrie după cum am aflat, un costum foarte sumar de Moș Crăciun. Nu știu ce părere are ea, dar eu sunt foarte fericit și-l felicit pentru gusturile sale impecabile. Îi cer cartonul meu de țigări duduii, cu un zâmbet extrem de tâmp ștampilat pe moaca mea, cam ca orice bărbat confruntat cu această dilemă. Blondina nu e complet proastă, așa cum zic bancurile vehiculate prin presa specializată, și aș cam băga mâna în foc că se mai dă și la mine. Ar putea Crăciunul să fie noua mea sărbătoare preferată? Ar putea fi Revelionul, cu cantitățile sale pantagruelice de alcool, fi devansat de un pom împodobit și de un sex oral făcut de o Crăciuniță blondă într-un mall? Prea grele întrebările pentru un creier mic de bărbat și slab oxigenat, sângele evident fiind ocupat cu un penis în semi-erecție.

Nu știu dacă e natura blondelor, sau doar a femeilor în general, de a purta o convorbire doar din ochi. Crăciunița avea ochii albaștrii, cam șterși, cu nimic special în ei, poate un licăr de speranță. Gândurile astea îmi zburau prin creierașul meu micuț când, brusc și iremediabil, am simțit ceva. Crăciunița se înecase cu anumite fluide bărbătești și încerca să-mi bolborosească că vrea un șervețel. Eu, fiind un gentleman înnăscut, i-am dat toată cutia și, deplasându-mă spre ieșirea din magazie, încheindu-mă la pantaloni, i-am zis cu toată candoarea mea de bărbat: păstrează toată cutia. Și atunci m-a pocnit, ăsta e spiritul Crăciunului, să dăruiești din toată inima, fără să mai aștepți un mulțumesc. N-are importanță că sus-numita cutie de șervețele era a magazinului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: