Dealul

Dealul, la fel ca infinitul, e doar un cuvânt. Dealul exista chiar și când nu există un cuvânt, un sunet pentru el. Dealul nu poate fi explicat logic sau ilogic. Dealul a fost, este și va fi. Pe deal sunt o infinitate de oameni, din toate timpurile, la vale sau în vârf. La vale e întuneric, ochi galbeni și roșii sclipesc teroare și provoacă angoasă, țipetele adâncesc abisul omenesc, iar gustul sărat te îmbie la o baie în lacrimi. Pe măsură ce urci se luminează. Dar nu face greșeala de a considera drumul ușor. Întunericul și creaturile nu vor pleca, se ascund acum în sufletul tău, și amintirea văii e întotdeauna cu tine, dar vor fi din ce în ce mai mici pe măsură ce urci. În locul întunericului apare lumina soarelui, călduroasă și înălțătoare. În locul monștrilor apar oameni, cu zâmbete și voci cristaline. Arome de flori, dulciuri și fructe au luat loc gustului sărat, și iarba proaspătă îți mângâie simțurile.

Și fiecare om urcă și coboară dealul acesta de o infinitate de ori, de la începutul timpului până la sfârșitul Universului. Este o aventură, un drum spre întuneric și lumină, o epifanie în sine. E materialul realității, ața ce ține marioneta. E un zeu, demizeu și erou legendar în același timp. E demon și dragon.

Ce este dealul? Eu sunt dealul.

 

(I was lost, but now I’m back)